Oximoronul unei profesii
In dimineata aceasta am vazut pe RTV un interviu obisnuit cu un profesor de matematica. Spun obisnuit pentru ca ideea reportajului era tristetea profesorului fata de cuantumul retributiei pe care o primeste de la stat in raport cu valoarea muncii depuse si valoarea creata. Si balantele negative au devenit ceva obisnuit in Romania. Profesor de mai bine de 30 de ani, prin mana caruia au trecut numeroase generatii de olimpici nationali si internationali, cu un salariu lunar de aproximativ 1800 ron.
Insa altceva lumineaza tabloul. Oximoronul pe care l-a folosit pentru a-si defini munca: "profesoratul este printre putinele meserii care lasa urme inainte."
11 comentarii:
Profesor de matematica zici? Ion Barbu? :)
Cum era, parca "un joc secund mai pur", nu?!:)
o, da! mai pur, "in sbor invers" :)
ESTE O IDEE.C-AM DURA,DAR ESTE.
Şi de foarte multe ori (dacă nu de cele mai multe) aceste urme înainte scapă vederii şi ştiinţei noastre. Cele mai multe nici nu le aflăm, ca să ştim şi noi: l-am distrus pe x-ulescu sau l-am ajutat?!...
Mi-ar placea sa iti mai citesc 'gandurile'.
Continua sa postezi. Te rog.
Muie la iehovisti, mormoni si atei!
da, invatamantul e la pamant!
Sunt in clasa a 8-a si mi-a schimbat tipul examenelor pana acum de vreo 3 ori...
buna ziua eu ce sa zic am trecut de faza asta cu invatatul acum lucrez la romantic, si va multumesc pentru comentariu sunt Elena manager acia, pe curand
Acceptati va rog anuntul unui nou blog:http://radoinicolae.blogspot.com/
Nu e deloc o idee dura,este una cat se poate de reala.
Trimiteți un comentariu