tag:blogger.com,1999:blog-8615373688773299499.post6921655505092492283..comments2023-09-10T13:09:12.277+03:00Comments on ganduri imprastiate: Dialoguri imaginare Imeplusmyselfhttp://www.blogger.com/profile/00745881777434580682noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-8615373688773299499.post-24919103715760024072008-01-15T00:26:00.000+02:002008-01-15T00:26:00.000+02:00@fatacuportocaleMultumesc :)@fatacuportocale<BR/>Multumesc :)meplusmyselfhttps://www.blogger.com/profile/00745881777434580682noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8615373688773299499.post-35460259067947743932008-01-14T11:42:00.000+02:002008-01-14T11:42:00.000+02:00foarte frumos :)cautam versurile pe google si am a...foarte frumos :)<BR/>cautam versurile pe google si am ajuns la postul tau,<BR/>scrisesem si eu :) http://fatacuportocale.wordpress.com/2008/01/14/<BR/>a-fi-lider-sau-prieten/<BR/><BR/>incantata de cunostinta :)Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8615373688773299499.post-54790368830251961722007-12-24T10:30:00.000+02:002007-12-24T10:30:00.000+02:00@JMa emotionezi periodic:)Multumesc.@J<BR/>Ma emotionezi periodic:)<BR/>Multumesc.meplusmyselfhttps://www.blogger.com/profile/00745881777434580682noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8615373688773299499.post-19562471715505419662007-12-21T01:25:00.000+02:002007-12-21T01:25:00.000+02:00..." cat de greu trebuie ca iti estetie, suflet gr......" cat de greu trebuie ca iti este<BR/>tie, suflet gramatical,<BR/> sa te sprijini<BR/>de-o panta de munte<BR/>fara s-o sfarimi..."<BR/> J. :)<BR/> Craciun fericit ! alaturi de cei dragi tie !!!<BR/> j.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8615373688773299499.post-2079877089230000492007-12-20T23:24:00.000+02:002007-12-20T23:24:00.000+02:00@trestieMultumesc pentru recomandare, ma conformez...@trestie<BR/>Multumesc pentru recomandare, ma conformez :) Mi-ai amintit de "Pamantul de sub talpile ei", Salman Rushdie. Simt nevoia deja sa recitesc niste pasaje.<BR/>Cat despre tine, eu iti "cunosc" stilul si ma incanta. Au acum ocazia si vizitatorii mei si ma bucur. <BR/>As fi speriat daca nu ai fi tu insati :)meplusmyselfhttps://www.blogger.com/profile/00745881777434580682noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8615373688773299499.post-62680121420865372712007-12-20T08:53:00.000+02:002007-12-20T08:53:00.000+02:00Draga domnule, frumoase deprinderi mai ai... aseme...Draga domnule, frumoase deprinderi mai ai... asemeni lui Gellu Naum (care, fie vorba intre noi, imi place tareee mult, iar daca nu ai citit nimic iti recomand Zenobia, una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste).<BR/><BR/>"Să revenim la frumoasele noastre deprinderi<BR/>sub cerul intuiţional<BR/>să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi<BR/>să folosim gesturi de papură cuvinte<BR/>despre balanţe despre forma focului<BR/>despre extazul binecuvântat şi dureros<BR/>sau despre sânge despre lapte şi despre celelalte obiecte-mamă<BR/><BR/><BR/>astfel ne-am putea regăsi<BR/>sub chioşc în camera de după un perete<BR/>în lumea foşnitoare de sub noi<BR/>complet paradiţi dar nu despre asta e vorba<BR/>şi cine mai ştie"<BR/><BR/>Si ca sa nu te las asa, nestarnit si fara pofta, na o bucatica buna de Zenobia (altfel spus, despre coincidente, presimtiri si taceri bune):<BR/><BR/>"Zenobia îmi devansa gesturile şi intenţiile; nu ştiu dacă punctul ei de vedere coincidea cu al meu, deşi s-ar putea spune că nu trăiam individual; dar punctul nostru de vedere, totdeauna coincident, era altceva decât coincidenţă.<BR/><BR/> Aveam impresia că până şi tăcerile ei îmi vorbeau despre ceva pe care îl ştiam de mult, ceva imposibil de formulat în cuvinte, simţit de obicei ca o împăcare, ca o ştiinţă totală şi liniştită.<BR/><BR/> Ea mă ferea de explicaţii; ştiam amândoi că nu e nevoie să reformulăm ci să trăim conform lumii aceleia presimţite devenind, astfel, disponibili pentru ea; când izbuteam, conflictul haotic al unor elemente şi idei se topea de la sine, aparenta dezordine căpăta coerenţă; aceasta cerea însă destul chin şi suferinţă: ca să le pot suporta, suprafaţa mea de contact pe atunci încă fragilă mă obliga adeseori să recurg la poezie; atunci incoerenţa şi echivocul intrau în joc doar ca aparenţe ale posibilului pe când, dimpotrivă, înţelegerea formulată mi se părea pe jumătate pierdută."<BR/><BR/>In speranta ca nu am speriat orice alt posibil comment-ator...Anonymousnoreply@blogger.com