Facem o pauza. Inainte de un pas important. Pentru avant.
Nu facem bilantul. Nu am terminat inca, doar continuam.
"In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai."( Abraham Lincoln)
Ganditi.
La Multi Ani tuturor!
Fara ierarhizare. Numarul meu finit de placeri.
O leapsa primita de la Gina.
Ce imi place:
* sa citesc
* sa fac dragoste
* sa vorbesc tete-a-tete
* sa fac cadouri
* sa scriu
* sa fumez si sa beau cafea (inseparabil)
* sa calatoresc (oameni si locuri)
* sa invat
* limba franceza
* sa ma dau in montagne russe
Doamne, cat de simplu pare a fi sa am o viata plina de placeri!
Si totusi nu e.
Ce o sa faca Andrei Gheorghe?
Nimic. Nimic.*
"Midnight Killer" si "13/14" va suna cunoscut?
Doua emisiuni de radio fulminante realizate de Gheorghe. Andrei Gheorghe. Fundamental un om de radio. Pe Gheorghe nu era nevoie sa il vezi, trebuia doar sa il asculti.
Brandul Andrei Gheorghe si-a cautat extinderea pe sticla. Intai la Pro TV. Apoi la Antena 1.
Ceea ce il sustinea insa pe atunci pe Gheorghe era de fapt esenta brandului sau. Radioul. Cu care a mers in paralel in aceea perioada.
In 2004 si Realitatea TV s-a hotarat sa cumpere o extensie care nu avea cum sa functioneze. Care se vedea deja ca nu a functionat nici la Pro, nici la Antena.
Gheorghe a cazut in capcana realizarii unui produs me-too cu propria persoana. Sticla l-a adus artificial mai aproape de auditoriu si a distrus prin expunere brandul.
Asta e tara lui Badea*
In anii '90 a fost matinalul lui Badea pe ecran. Acum este nocturna lui. Cu emisiunea "In gura presei", Badea si-a definitivat brandul de one man show. Si cauta acum sa se extinda. Pe calea undelor ZU.
Doar ca Badea este imagine in sine care dispare automat atunci cand stangi lumina. Badea are nevoie de reflectoare. De mimica, de gestica. Microfonul nu ii va fi de ajuns. Un alt produs me-too, o oglinda cu susul in jos, dar totusi o oglinda.
"Un nume este asemenea unei benzi de cauciuc. Asadar, se poate intinde, dar numai pana la un anumit punct. In plus, cu cat fortezi mai mult un nume, cu atat mai slab va deveni acesta." ( Al Ries&Jack Trout, "Pozitionarea: lupta pentru un loc in mintea ta")
* subtitluri adaptate din interviul acordat de Andrei Gheorghe in "Adevarul", 28.11.2008
In fata blocului meu s-a ridicat o catedrala. Are o curte mica in fata, imprejmuita cu un gard. Vineri am ajuns acasa putin dupa ora 12 noaptea. Lipit de gard, cu fata spre catedrala, un barbat se ruga.
***
Pe langa webcam, webmail si alte webcuvinte, exista websarbatori, a se vedea reclama de la Romtelecom. Pe cand webviata?
***
Am gasit un leu, e norocul meu! M-am aplecat sa il iau si degetele cautau inconstient moneda micuta, norocoasa, racita de asfalt, cu forma rotunda. Palma mi s-a umplut de hartia verzuie, fosnitoare, fara pic de personalitate a cercului perfect. Nici norocul nu mai e ce-a fost.
***
Daca o usa are doua yale si inchizi doar una, inseamna ca usa e inchisa sau deschisa?
***
La geopolitica ni s-au definit expansiunea din loc in loc (colonia isi capata o oarecare forma de autonomie si granitele acesteia nu se intersecteaza cu centrul-mama) si expansiunea din aproape in aproape (noua colonie nu are autonomie, granitele se intersecteaza si se asteapta mereu vesti de la centru). Cand luam putina distanta fata de cel de alaturi pentru a respira, ne trasam existenta din loc in loc sau din aproape in aproape?
Prin intermediul www.hotnews.ro, amabilitatea lui Iulian Comanescu si nu in ultimul rand a respondentului :), m-am trezit intreband si am primit o declaratie strategica ;)
Multumesc.
PS: Si daca tot m-au botezat, astept si darul :)
Catalin Tolontan a discutat online cu cititorii HotNews.ro despre viitorul presei din Romania - Media & Publicitate - HotNews.ro:
"Întrebarea nr. 19 Iulian Comanescu
MePlusMyself (Danpopovici.blogspot.com): 'Care este cea mai dificila componenta off-line care trebuie respectata pe termen lung in conducerea unui print performant?
Extrapoland, aceeasi intrebare pentru o aplicatie media on-line.'
Catalin Tolontan
Cred ca in ambele media, vorbim despre concept si despre urmarirea lui stratgica. La ce ma refer? 'Gazeta este o dezbatere libera si spectaculoasa despre sport, realizata de o companie inalt profitabila'. Aceasta este declaratia noastra strategica si incurajam dezbaterea prin multe cai. Chiar dc publicul ne neaga uneori, chiar dc oamenii din sport se declara deranjat raminem fermi pe strategia noastra. Uite, eu nu cred ca in on-line exista un alt tip de marketing decit in off-line. De fapt, la baza teoretica ma refer. este aceeasi. Noi avem, la gsp, o super echipa de marketing care se ocupa si de off line, si de on line si de contentul de telefonie mobila."
Numele aproape ca nu il pot pronunta. Dar de scris, il scriu. "Schilf" de Juli Zeh.
Acum, partea cu Schilf, comisar, e chiar hazlie! Putea insa sa fie orice.
Un zidar si sa ridice o casa (lui Oskar si Sebastian, cei doi nedespartiti prieteni "Isi cumparau un singur exemplar din fiecare manual, fiindca le facea placere sa stea cu capetele apropiate deasupra unei carti deschise.").
Putea sa fie cautatorul de fluturi din padure (martor accidental al crimei).
"Asa e natura, spune cautatorul de fluturi. Un labirint de caricaturi si bufonerii. Oamenii se duc de nas unul pe altul."
Dar este un comisar. Care apare in cadrul povestii exact cand personajele principale erau adjudecate. Cu o prietena. De care se ciocneste sa zicem arbitrar. Un comisar care dezleaga un ultim caz, "pe ultima suta de metri (cand) omul nu-si mai trateaza viata ca pe un pantof de a carui existenta devine constient doar cand incepe sa-l stranga."
Am comentat cartea cu un prieten care mi-a raspuns inchizitorial, in doar cinci cuvinte, de ce i-a placut: "Pentru ca Schilf e viata."
Altfel, va recomand sa descoperiti si voi dincolo de doublethink : "Chiar daca pe suprafata apei se vad doua crengi care ies din apa in doua locuri diferite, ele pot sa apartina aceleiasi ramuri."
Cam 65% a fost stadionul gol.
S-a jucat din nou pentru urmatorii 4 ani.
Un joc cat pentru clasele I-IV.
S-a faultat la dreapta, s-a pasat la stanga si s-a marcat in prelungiri. Doar ca prelungirile au fost putin cam anapoda. Dimineata, cand unii n-au bagat de seama si varsta a treia nu-si gasea somnul. Si pe ulite, cand altii iar n-au bagat de seama si caruta a fost trasa de cai, dar nu de cei putere.
S-a jucat simplu. Cu toate tacticile pe masa. Din toate partile.
"Fotbalul este simplu, dar este greu sa joci simplu."(Johan Cruijff)
"Nu stiu cand am fost frapat de constatare. A fost ca un fulger care m-a lovit din senin undeva intre McDonald's din Piata Tiananmen din Beijing, McDonald's din Piata Tahrir din Cairo si McDonald's din Piata Zion din Ierusalim. Iata ce am descoperit:
Nicio tara in care exista restaurante McDonald's nu a intrat vreodata in razboi cu o tara in care exista asemenea restaurante.
Nu glumesc. E straniu. Priviti Orientul Mijlociu: Israelul are acum restaurante McDonald's cuser, Arabia Saudita are restaurante McDonald's care inchid de cinci ori pe zi pentru rugaciunile islamice, Egiptul are restaurante McDonald's, iar Libanul si Iordania au intrat si ele in cercul tarilor cu restaurante McDonald's. Nu au luptat una impotriva alteia de cand si-au facut aparitia arcurile aurite. Unde exista in prezent pericolul izbucnirii unui razboi in Orientul Mijlociu? Israel-Siria, Israel-Iran si Israel-Irak. Care sunt cele trei tari din Orientul Mijlociu in care nu exista McDonald's? Siria, Iran si Irak. (...)
...atunci cand o tara a atins nivelul de dezvoltare economica la care are o clasa de mijloc suficient de mare pentru a suporta o retea de restaurante McDonald's, ea devine o tara McDonald's. Iar locuitorilor tarilor McDonald's nu le place sa poarte razboaie, ci prefera sa stea la coada la hamburgeri."
Sursa: Thomas L. Friedman, "Lexus si maslinul" (prima editie a aparut in 1999 in SUA)
Contraexemple?
Titlul ar putea duce gandul in cautarea unei poante.
E una, dar mai trista.
Simtea in aer nevoia unei discutii, a unei lamuriri proprii, a unei voci care sa il sfatuiasca.
Care era problema?
"Nu stiu incotro s-o iau, simt ca nu fac nimic cu viata mea."
Cam atat as fi vrut sa-i spun prietenului prietenului prietenului meu:
Ai o sotie. Nu stiu daca ea te iubeste. Nu stiu nici daca tu o iubesti.
Ai insa un copil pe care stiu ca il iubesti.
Ai o profesie de care stiu ca esti mandru si pe care stiu ca iti face placere ca o ai. Stiu ca nu ai timp sa o desfasori asa cum ti-ai dori, pentru esti pus de dimineata pana seara, de luni pana duminica, de ani in sir, in fata unor responsabilitati mult mai mari, care te provoaca si te apasa in acelasi timp. Stiu insa ca esti facut pentru lupta si recunoastere si ca ai fi total nefericit daca ai sta intr-un colt linistit.
Ai puterea de a modela oameni si de a-i ajuta sa se implineasca profesional si spiritual. Si o faci.
Ai o amanta cu care iti place sa faci dragoste. Nu stiu daca tu o iubesti, dar stiu ca ea te iubeste.
Ai o situatie materiala care iti permite cu lejeritate sa nu te gandesti la ziua de maine. Nici la poimaine. Nici la anul viitor.
Ai ambii parinti in viata.
Ai o inteligenta vie si ascutita care iti permite sa vezi dincolo de suprafata lucrurilor, care te ajuta sa te bucuri de o carte, un film , un concert sau o piesa de teatru.
Esti un barbat mult mai puternic decat mine. Si un vector pentru cei din jur. Si cei din jur sunt multi. Mai multi decat media majoritatii. Esti (re)cunoscut si apreciat.
Aceasta este viata ta.
"Nu stiu incotro s-o iau, simt ca nu fac nimic cu viata mea."
Cam atat as fi vrut sa-i spun prietenului prietenului prietenului meu: traieste! Bucura-te de ceea ce ai si nu te neferici pentru ceea ce ti se pare ca nu ai.
Prietenul prietenului prietenului meu implinea peste cateva zile 40 de ani.
Sau despre "Cea care alina" de Anna Gavalda.
Am terminat-o cu cateva zile in urma, dar am vrut sa imi las timp pentru decantare. Imi stau in fire inflacarari de moment care ar putea denatura subiectivismul deja inerent al firii umane.
Gavalda scrie real. Scurt si real. Un ritm alert care te face cateodata sa tresari, din prea multa concentrare, de teama sa nu pierzi traiectoria mingii. Ca la tenis. Stanga-dreapta, dreapta - stanga, stanga-dreapta. Out!
"Cea care alina" este despre un el. Un el framantat care realizeaza intr-un moment al vietii, prin moartea ei, tipic, nu?!, ca a pierdut ceva. A pierdut timpurile de alint si de liniste, timpurile de apropiere si de blandete, timpurile nimicurilor care conteaza la final.
Un remediu pentru alienarea sa. Asta incepe sa caute.
Gavalda intervine cateodata aproape brutal si intra in dialog cu cititorul. Cred ca asta ma deranjeaza. Ma scoate din transa povestii si imi aduce aminte ca nu acolo, intre paginile ei, este viata reala, ci alaturi, mereu alaturi. Si el devine doar un personaj. Si "cea care alina" devine doar un personaj.
Recomand Gavalda.
Pastile:
"Papusi rusesti, am mormait, stii, cu cat te straduiesti mai mult sa-ntelegi o femeie frumoasa, cu atat mai mica o descoperi..."
***
"Life's a bitch
and then
you die."
Un barbat din Italia a infiintat o firma foto pentru divorturi in temeiul urmatoarei judecati: "Daca ziua casatoriei este un eveniment important in viata oamenilor, pe care il imortalizeaza prin fotografii, la fel si ziua divortului este un eveniment important care se cere a fi imortalizat."
Auzita la radio Magic Fm
***
"Decat sa stau aici, mai bine ma duc in padure.
Ce, nu pot sa fiu profesoara si la noi? Am ore de la 8 la 12 si apoi merg cu undita pe garla."
Auzita la metrou intr-o dimineata infernal de aglomerata
***
"Acum vrei? Pai acum nu mai pot eu.
Cu cine esti?...Cuuum?! Incredibil!"
Si inchide telefonul.
Se intoarce spre mine si imi urla sacadat:
Doamne, ce tupeu au barbatii astia! Nu-i asa?!
Auzita la coada la supermarket, o conversatie telefonica intre o juna domnisoara si presupun, iubitul ei. Nu aveam nicio vina, eu eram doar urmatorul la rand.
Libertatea gandului, a cuvantului si a gestului. Liberul arbitru.
Adica el e liber sa ne fluiere cand suntem in offside?
Ideal # imperfect, material, real
Sursa: Dictionar de antonime, 2002
Pfff! Serios acum: noi inaintam sau batem marunt pasul pe loc?!
Sursa: meplusmyself
Perpetuum mobile
Intre idealurile oamenilor
Si realizarea lor,
Intotdeauna va exista
O diferenta de nivel
Mai mare
Decat cea mai inalta cascada.
Se poate folosi rational
Aceasta cadere
De sperante,
Construindu-se pe ea ceva
Ca o hidrocentrala.
De la energia astfel castigata,
Chiar daca n-o sa reusim
Sa ne aprindem decat tigarile,
Tot e ceva,
Pentru ca fumand, ne putem gandi serios
La niste idealuri si mai grozave.
Sursa: Marin Sorescu
Cere-mi, te rog, sa ma intalnesc cu tine in week-end-ul ce vine.
Probabil ca iti voi raspunde sincer:"Uite, nu stiu exact ce fac in week-end, hai mai bine sa vorbim vineri si stabilim atunci, ok?"
Cere-mi, te rog, sa mergem la un film joi, pe la 19.00.
Probabil ca iti voi raspunde sincer:"Nu stiu pe la cat reusesc sa termin treaba la birou. Hai mai bine sa ne auzim joi pe la pranz si sa vedem atunci, ok?"
Cere-mi, te rog, sa mergem un week-end prelungit la Roma sau la Sinaia. De acum peste trei week-end-uri, spre exemplu.
Probabil ca iti voi raspunde sincer:"Nu pot sa iti spun exact daca voi putea pleca. Cred ca cel mai bine vorbim atunci, pe la inceputul saptamanii, sa vedem daca pot, ok?"
Cere-mi, te rog, sa mergem la concertul Depeche Mode de pe 16 mai 2009.
Iti raspund sincer: "Deja mi-am luat bilet."
Exista lucruri si situatii care ne creeaza repere. Exista lucruri si situatii care ne tin in echilibru.
Consider ca nu sunt un fariseu, nici vreun fan deplasat, nici vreun om neobisnuit.
Pur si simplu sunt lucruri care mi s-au agatat de inima si care ma ajuta sa respir.
Si da, probabil ca in rest vegetez si ma supun conventiilor.
Ne plangem mereu ca nu avem timp sa respiram, sa cautam, sa zambim, sa daruim.
Strigam mereu:"Da-mi 5 minute ca sa schimb lumea!"
Profitam mereu:"Daca as avea 5 minute, as carpi cerul pe masura ta si ti-as face cea mai frumoasa haina!"
Ne ascundem mereu:"Lasa-ma 5 minute si iti trimit pe tava ecuatia vietii!"
Hei, azi avem 1 ora in plus! Azi e cea mai lunga zi din an.
Ce facem cu ea?
Va provoc la un joc. Luati-va 5 minute din cele 60 pe care ni le-au dat altii, ganditi-va si spuneti-mi in maxim 15 cuvinte ce aveti de gand sa faceti in cele 55 de minute ramase. Nu le irositi! Se poate? Jocul se incheie azi la miezul noptii, ca-n povesti :) .
Eu am scris acest post in 5 minute. Si in restul de 55 voi iubi.
UPDATE:
"32 de minute am povestit cu papagalul meu si 23 de minute m-am gandit ca nu m-am mai gandit de ceva vreme si tot gandindu-ma la ce sa ma gandesc mi-am dat seama ca nu m-am mai gandit demult la iubire...dar pana sa imi dau seama de asta au trecut cele 23 de minute!"
via luka
O straduta ingusta flancata in stanga si in dreapta de masini parcate ordonat.
In fata mea o fata si un baiat legati de brat merg in tacere.
Din spate se aude pe tonalitate joasa motorul unei masini in trecere. O straduta ingusta.
In fata mea o fata si un baiat legati de brat merg in tacere.
Soferul actioneaza. Un claxon prelung sparge linistea diminetii.
Fata si baiatul isi scot din urechi casca minuscula a aceluiasi fir care ii unea. Si se aliniaza in sir indian pentru a face loc.
Isi zambesc si se alipesc apoi, reimpartind acelasi fir care ii uneste in linistea diminetii, pe o straduta ingusta flancata in stanga si in dreapta de masini parcate ordonat.
Ieri, la ora 18.44 a sosit toamna.
De azi pierdem cam 3 minute de lumina pe zi.
Sursa: Vremea la Realitatea TV
DERBEDEU - om fara capatai, om de nimic; pierde-vara, vagabond, haimana.
Sursa: DEX'98
Stimabile domn,
Derbedeii care bat kilometrii intregi pentru a va aplauda si a va sustine alcatuiesc publicul caruia ii multumiti simandicos la final.
Derbedeii care afiseaza bannere si canta minute in sir impingand de la spate echipa alcatuiesc publicul fara de care jocul in sine nu ar avea miza emotionala atat de necesara in orice tip de competitie.
Derbedeii care va filmeaza si va adreseaza intrebari si carora cu mare chin va hotarati sa le dati cateva raspunsuri din varful buzelor sunt cei fara de care derbedeii de la primele doua paragrafe nu v-ar (re)cunoaste.
Derbedeii care scriu despre dvs si baietii dvs sunt cei fara de care nu s-ar misca lumea transferurilor sau cota dvs de piata, pentru ca ei va urca sau va coboara in functie de rezultate si asta de fapt va deranjeaza.
Derbedeii care vorbesc despre dvs la emisiuni sunt cei de la care ati putea lasa in multe cazuri sa razbata un sfat in lumea dvs inchistata de "eu stiu cel mai bine cum se face".
Stimabile domn,
Nu aveti cum sa va inchideti intr-o cusca intangibila pentru ca practic ati disparea.
Stimabile domn,
Noi, derbedeii astia de mai sus, am putea deveni subit neinteresati insa de derbedeii aceia de jucatori pe care ii conduceti . Derbedeii aceia care injura si arunca cu pietre, derbedeii aceia care sunt intrigati cum la un remarcabil scor de 0-3 cativa dintre noi se hotarasc totusi sa va ceara demisia si apoi se ridica si pleaca.
Stimabile domn,
Civilizatia se invarte doar in jurul unei mese rotunde fara capete patrate.
Cu stima,
Un derbedeu
NB: Acest post are la baza declaratia domnului Piturca data pentru TVR1 dupa meciul Faroe- Romania si este o infima continuare a punctului de vedere exprimat de Catalin Tolontan in articolul "Nu ne intereseaza".
Azi dimineata ploua marunt in Bucuresti.
In piata doi tarani.
Primul : "Hai, Doamne, da mai tare, nu ne intarata!"
Al doilea: "Las', mai, ca stie EL! Nu-L intarata, ca ne da cu masura!"
Gandul meu picura chinezesc. Masura suportabilitatii.
Printre nimicurile de care eram fascinat cand eram mic: pungile. Pungile acelea maronii pe care le vedeam in bratele acelor oameni fericiti din filmele acelea "excelent de americane" atunci cand ieseau dintr-un suuupermarket. Acele pungi. Imi doream de fapt sa am atatia bani incat sa imi pot face si eu cumparaturile din acele magazine. Era simplu. Pungile de hartie inlocuiau "sacosa de 1 leu".
"Sacosa de 1 leu" s-a diversificat insa cu anii, in sacosa de rafie, in sacosa din panza tip uniforma militara, in sacosa Billa sau Carrefour. Si cu noua "sacosa de 1 leu" poti merge oriunde, nu-i asa? Am vazut sacose Billa in avion, ca bagaj de mana si pe plaja ca geanta de plaja. In sacosa Cora poate sta pachetelul de mancare in drum spre servici. Sau ti-l poti cara in punga de la Zara pe care ai primit-o odata cu ultimul tricou cumparat sau in punguta de la Ina Center, pastrand inca o unda vaga a parfumului pe care il porti si pe haine.
"Sacosa de 1 leu" a capatat intre timp si o alta intrebuintare: poate inlocui fara prea multe fasoane punga speciala pentru cosurile de gunoi. Daca tot am dat 1 leu pe ea, macar sa o folosim. "Sacosa de 1 leu" a substituit cu succes si rapiditate ziarele din cosurile de gunoi!
Imi fac cumparaturile de la Billa. In sacose Billa.
In rest nu car sacose sau pungi maronii de hartie. Dar nu va doresc sa imi cercetati rucsacul :)
Tarziu in noapte el trimite sms:
EL: Dormi?
EA: Nu
EL: Doar o intrebare eretica suporti?
EA: Da
EL:Ti-ai dorit in 3 vreodata? Nu e propunere:)
Ea suna. Si discuta. Cad de acord. Daca el isi doreste, ea este pentru.
Peste cateva zile se intalnesc. Doar ei doi. In imbratisare:
EL: Si totusi tu vezi ca nu e loc? Nu mai incape altcineva intre noi doi!
EA (zambeste linistit): ...
EL: Trei e pentru cand doi nu mai e suficient.
EA: Stiam.
EL: N-as suporta.
EA (linistita): Speram.
Sursa: meplusmyself
Stim ca unu plus unu fac doi
dar eu si cu tine
nu stim, vai, nu stim cat facem.
Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi...
Sursa: Nichita Stanescu, "Alta matematica"
Va recomand articolul lui Andrei Plesu aparut azi in "Adevarul". "Dar ce vor spune insa deontologii, nene?!", vorba lui Mircea Badea.
Cu taietura precisa, Plesu ne traseaza imaginea deschisa a unui corp care se pare ca functioneaza bine mersi cu transplanturi pe post de originale.
Despre lucrurile simple e greu sa vorbesti.
Mi se pare ca nu sunt destule cuvinte. Nu, nu sunt destule cuvinte potrivite.
Despre senzatia organica si animalica atunci cand faci dragoste. Descrieti-o in maxim trei cuvinte!
Despre momentele in care simti fluturi in stomac. Stiti despre ce vorbesc, da? :) Dati-le un nume!
Despre placerea constienta de a sta unul alaturi de celalalt fara niciun cuvant. Cum o definiti?
Despre cum iti lucesc ochii atunci revezi pe cineva drag. Despre lumina chipului.
Despre tacerea care te blocheaza atunci cand descoperi inselaciunea. Urlati retoric incercand sa recuperati pierdutul? Nicio sansa. Este doar un suvoi de cuvinte nepotrivite.
Mi-a spus un prieten candva ca am simtul cuvintelor.
Ups, draga prietene, despre lucrurile simple e greu sa vorbesti. Si din ele ne adunam iubirea si ura.
Imi place insa sa tac, sa te privesc si sa iti zambesc.
Nu imi aduc aminte, eh, imbatranesc, daca v-am povestit de Amos Oz.
Eu l-am descoperit in urma cu vreo sase ani. Mi-a fost oferita o carte.
Acum, cand am inceput sa va scriu, primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut cartea. Am intrat putin in panica, dar pe raftul al patrulea (am o biblioteca mai ciudata), in spate, am regasit-o. "Cutia neagra", editura Univers. Stiti cum sunt cartile de la "Univers", da? Are paginile deja ingalbenite :)
Incepe asa:
"Draga Alec,
Daca nu ai distrus scrisoarea asta in clipa in care mi-ai recunoscut scrisul pe plic, inseamna ca totusi curiozitatea iti depaseste ura. Sau ca ura ta are nevoie sa fie reinnoita." Ilana
"Iata raspunsul la intrebarea ta.
Ce scrie in actul nostru de divort? ""Si de acum inainte partile au declarat ca nu mai au nimic in comun""." Balaurul
Mi-e peste puteri sa va descriu tesatura creata de Oz, intreaga carte este doar un schimb de scrisori, este ca si cum te-ai imbraca si dezbraca in continuu privindu-te in oglinda, dar nu te-ai vedea pe tine, ci pe ceilalti cum se imbraca si se dezbraca odata cu tine.
Dupa "Cutia neagra" au urmat in lectura mea " Sotul meu, Michael", "Sa cunosti o femeie" si "Sa nu pronunti: noapte".
De la Bookfest 2008, da, a trecut si acesta intre timp :( , m-am ales, printre altele, din nou cu Amos Oz, "Fima", Polirom.
"Peste o suta de ani viata va fi mai vioaie, mai energica, mai cumpatata si mai plina de bucurie.(...) In loc de ochiuri pline de grasime, dulceata si iaurt, oamenii vor inghiti atunci la fiecare cateva ore cate doua-trei pastile, rezolvand astfel problema hranei. Nu vor mai exista bucatarii imputite, nici gandaci si furnici. Oamenii se vor ocupa toata ziua cu lucruri utile, pasionante, iar serile vor fi dedicate stiintei si frumusetii, isi vor trai viata la lumina ratiunii, iar daca vor aparea semne de dragoste, probabil ca va exista o cale de-a transmite de la distanta pulsatii electronice fine, care sa stabileasca daca e sau nu cazul ca sentimentele sa fie transformate in intimitate fizica."
De la scrisori la pulsatii electronice, merita sa il cititi pe Oz. Dar incepeti, va rog, cu scrisorile. Pentru restul vom avea timp si peste o suta de ani. :)
Sunt lucruri pe care le faci sau pe care te opresti sa le faci si nu iti explici decat superficial de ce.
Nu ma intrebati acum de ce. De ce m-am oprit si de ce am reinceput.
Bine (ca) v-am regasit!
Ps: Daca reusim sa raspundem la intrebarea din titlu, eu ma declar multumit :)
Sper ca ati fost linistiti zilele acestea. Eu am fost.
Nu v-am impartasit nimic de Paste pentru ca mi se pare prea personala sarbatoarea.
Dar am regasit versurile de mai jos, m-au facut sa zambesc si m-am gandit la voi.
Astazi in sufragerie/Dormitau pe-o farfurie,/Necajite si manjite,/Zece oua inrosite.
Un ou alb, abia ouat,/Cu mirare le-a-ntrebat:/- Ce va este, fratioare,/- Ce va doare?/Nu va ninge, nu va ploua,/Stati gatite-n haina noua,/Parca, Dumnezeu ma ierte,/N-ati fi oua…
- Suntem fierte!/Zise-un ou rotund si fraise/Langa pasca cu orez./Si schimbandu-si brusc alura,/Toate-au inceput cu gura:/- Pan’la urma tot nu scap!/- Ne gateste de parada./- Ne ciocneste cap în cap/Si ne zvarle coaja-n strada…-/
Ce rusine!/- Ce dezastru!/- Preferam sa fiu omleta!/- Eu, de m-ar fi dat la closca,/As fi scos un pui albastru…/- Si eu unul violet…/- Eu, mai bine-ar fi sa tac:/Asa galben sunt, ca-mi vine/Sa-mi inchipui ca pe mine/M-a ouat un cozonac!…
"La Pasti", George Toparceanu
Ce fac daca ma plictisesc?
Nimic. Pentru ca nu reusesc sa imi gasesc timp ca sa ma plictisesc.
Din ghidul altora:
Plictiseala e un fel de echilibru instabil intre golul inimii si golul lumii, o echivalenta de vid, care ar insemna impietrire, de n‑ar fi prezenta secreta a dorintei. (Emil Cioran)
De Cioran mi-a adus aminte zilele astea echipa de la bookblog, ceea ce va recomand si voua. Ca sa ne mai framantam gandurile.
Daca va plac scriitorii rusi, dar vi se face frig doar cand va ganditi la Siberia, daca sunteti atrasi de puterea oamenilor din tundra si de legile lor nescrise si vreti sa aflati daca si cum poate trai un barbat fara sex, va sfatuiesc sa cititi romanul jurnalistului britanic(!) James Meek.
Un roman in care aparent totul se invarte in “Siberia. Orice fiinta umana vie e exotica prin partile astea.”
O mana de oameni surprinsi in aproape 400 de pagini:
“-De ce faceti fotografii?
-Pentru ca nu ma pricep sa le povestesc oamenilor ce vad.”
Cu umor crud:
“Ea crezuse ca e schiop, dar nu era asta. Omul avea doar o cizma.
-Ti-ai pierdut o cizma, observa ea.
-Nu, raspunse soldatul. Am gasit o cizma.”
Simplu. “Un gest de iubire”:
“Sotul Annei intinse mana s-o atinga pe-a Annei, dar ea isi retrase mana.
-Ce se intampla? intreaba sotul Annei.
-Nimic, raspunse Anna, cu rasuflarea taiata, cu inima batand, gata sa-i sparga pieptul si sa iasa afara. Mi-a fost teama ca, daca ne atingem, lumea ar muri.”
James Meek, “Un gest de iubire”, Ed. Humanitas Fiction, 2008
AZI RADEM!
De-ati fi o cutie de chibrituri si v-ati dori sa penetrati piata cu un slogan percutant, care ar fi acela? Ergon Construct 2005 SRL, din Buzau (importator de chibrituri), l-a gasit: "Noi chiar ardem gazul!"
Sursa: Dilema Veche, 17-23 aprilie 2008, rubrica "Cu ochii-n 3,14", Dan Stanciu
Ce nu merge si nici nu va merge: "Ultima ora", Realitatea TV, realizator Catalin Oprisan si "Il Fenomeno", Kanal D, cu Adrian Mutu.
Despre pseudo revista presei, nimic de bine. Mintea chiar refuza sa comenteze.
Singurele puncte de impact ale emisiunii de pe Kanal D: reclamele outdoor care au impanzit Bucurestiul si fondul sonor al promo-ului.
Ce merge dar astept sa se opreasca: "Sinteza Zilei", Antena 3, un hibrid intre talk show si divertisment. Spre recuperarea noastra.
Ma latra si pe mine niste ganduri:
Tristetea mea aude nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra. (Nichita Stanescu)
*In completarea lui Iulian Comanescu.
Cica viata e un joc. Si cum dracu sa fac sa nu pierd?!
Nascandu-ne, suntem predestinati de a nu fi. (Nichita Stanescu)
Sursa postului: acest slogan
La un Dumnezeu concret, te rogi. Cu un Dumnezeu abstract, negociezi.
Cuvinte aruncate pe strada. Le-am prins in fuga, intre Piata Universitatii si Piata Romana, acum doua zile, pe la 9 seara. Acum mi se agata de ganduri involuntar. Si nu stiu ce sa fac cu ele.
DIVORT, divorturi, s.n.
(fig) Nepotrivire, dezacord intre doua lucruri, actiuni, idei.
Sursa: DEX'98
Aveam un curs de latina la facultate si, intr-o zi, am ajuns la cuvantul divort. Intotdeauna crezusem ca radacina lui inseamna "a desparti". Dar, cuvantul vine, de fapt, de la "divertere", care inseamna "a abate, a devia".
Cred ca asa stau lucrurile. Un divort te abate, te face sa te indepartezi de tot ce credeai ca stii si de tot ce credeai ca vrei si te duce spre alte lucruri.
Sursa: Mitch Albom, "Inca o zi", Ed. Humanitas Fiction, 2008
Cateodata divortez. De mine.
Imi place sa cred ca ma pot (re)intalni altfel, mai bun, si ca ma voi (re)casatori si voi trai cu noul "eu" fericit pana la adanci batraneti. Dar sunt cum sunt si nici macar partajul nu imi reuseste. La fiecare divort incerc sa imi arunc relele pe geam, dar nu apuc decat sa le indes prin dulapuri.
De fapt, de fiecare data, e doar o mica deviere.
M-am casatorit cu mine la nastere si nimeni nu m-a anuntat atunci ca nu ma pot divorta.
Sursa: meplusmyself
Inchipuiti-va o voce aproape tendentioasa care va susura urmatoarele:
Railine
Frumusetea vine din exterior.
Jgheaburi si burlane de la Lindab
Jgheaburi si burlane. Mi se zdrelesc urechile de fiecare data cand aud reclama.
Si cu interiorul cum ramane? Eu acolo stiam ca (re)gasesc frumusetea.
Da, aveti dreptate. Ei nu sunt vinovati pentru ca vand... jgheaburi si burlane.
Timpul, mai exact lipsa acestuia. Un factor care influenteaza produsul de media.
Individul este nevoit sa asimileze o cantitate mare de informatii intr-un timp restrans si, ca o justificare, presa scrisa si-a indreptat conceptul editorial catre modificarea informatiei pure: stiri scurte si puternic exemplificate prin imagini. Ma opresc aici nu asupra presei scrise in totalitatea ei, ci in special asupra aparitiei sustinute pe piata romaneasca a ultimilor ani a tabloidelor si a ziarelor de mondenitati. Efectul se poate resimti, in limite mult mai restranse intr-adevar, si la presa quality prin inserarea unor titluri cu fonturi mari care ocupa mult spatiu si atrag privirea.
Presa tabloida traieste din imagini si din titluri care agreseaza retina consumatorului de la prima citire. Sistemul comunicational al imaginii nu trebuie minimalizat insa inlocuirea informatiilor lingvistice prin semne fotografice scade calitativ produsul de presa scrisa. Politica editoriala a imaginilor si textelor faramitate conduce catre eliminarea cuvantului "scrisa" atribuit presei.
Imaginea este usor de vizualizat, mult mai usor de interpretat si necesita doar fractiuni de secunda pentru perceptie. Insa procesul pe care il declanseaza la nivelul individului este diferit de cel declansat de un text. La fel se situeaza si televiziunea in raport cu presa scrisa. Este mult mai facil sa urmaresti stirile televizate decat sa le citesti intr-un ziar.
Si ajung din nou la dezbaterea ou-gaina: presa tabloida cu pseudo-stiri se vinde pentru ca noi am cerut un asemenea stil de presa sau pentru ca ei au provocat efectul pavlovian, puterea obisnuintei si "educarea" publicului?
Tot ce imi doresc este sa nu ajung sa consum benzi desenate pe post de cotidian national.
"Les Boys" este titlul unui film canadian realizat in 1997 si regizat de Louis Saia.
les - franceza, articol hotarat, plural
boys - engleza, substantiv, plural
Orice pentru arta. Hmm?!
Ce mi-a strigat pestele?
"Tacerea este modalitatea autentica a cuvantului."(Martin Heidegger)
Apoi a tacut.
Paranteza,s.f
Semn de punctuatie care consta din doua arcuri de cerc sau din doua dreptunghiuri carora le lipseste o latura lunga si intre care se izoleaza o explicatie, un adaos, un amanunt legat de restul unui text.
Sursa: DEX'98
"De altfel, viata noastra nu e facuta decat din paranteze. Totul e sa stii sa le inchizi la momentul potrivit..."
Sursa: Andrei Makine, "Recviem pentru Est"
Daca ma traiesc/inchid intr-o paranteza este pentru ca exista o explicatie, pentru ca sunt un adaos sau pentru ca ma omit cumva?
Sursa: meplusmyself
Cred ca prima oara am stat de vorba cu Nichita* in clasa a XI-a. Profesoara a considerat dialogul prea indraznet si m-am ales cu 9.
"-Comentariul este excelent, nu am nimic sa-ti reprosez, dar nu asa se prezinta o teza. Trebuia sa redactezi tip referat, nu o sceneta. E prea mult sa-ti inchipui ca ai stat de vorba cu poetul! 9."
Am depus contestatie. Prea mult? Prea aproape m-am simtit de "Necuvintele" sale, mereu prea aproape. Nu pot sa il descriu altfel, tipic si scolareste. Aceleasi bariere. 9.
De atunci Nichita mi se naste in fiecare an. Si in fiecare an ne reluam dialogul. Nimeni nu imi mai da acum nota 9. Doar Nichita ma mustruluieste alene si isi incrunta sprancenele a nerabdare. Diseaca semnele, imparte cuvintele si le inveleste unele intr-altele, le agata de reverul hainei si le scutura pe hartie. Profeteste si stie ca va lua mai mult de 9 pentru curaj:
"Poate ca arborele pasarilor va avea o craca de care nu s-a spanzurat nimenea. Si poate ca ora va avea in toiul ei o secunda numita 'opreste-te clipa!'
Astazi s-a nascut din nou.
*Nichita Stanescu
- Si ce spuneai ca a mai inflorit?
- Magnoliile si liliacul.
- ...
- Cel alb inca nu. Ala infloreste mai greu. Ahh, da, si steagurile pe Magheru! Ale noastre, ale lor.
- Aha..., da, si altceva?
- Politisti in intersectii. Multi, extrem de multi.
- Hmmm... si?
- Si 3 puncte in buzunar la Steaua.
- Mucalita primavara asta in Bucuresti.
- Stai sa vezi cand da caldura si cad florile.
Ieri, un barbat a fost gasit mort in tunelul metroului, intre statiile Piata Universitatii si Piata Romana.
Ieri, in urma unui stop cardiac, a murit George Pruteanu.
Despre nastere nu vorbeste nimeni.
***Cum te simti azi ?
Nu am chef azi, nu am chef azi,
N-am chef de nimic.
Nu am chef azi, nu am chef azi
De vodca sau de gin,tequila, rom sau vin.
Tigari, nu mai vorbesc,
Iar pe tine, pe tine, pe tine te urasc.
Nu te vreau azi.
"Nu am chef azi", Vama Veche
***Vei ajunge departe in viata?
Am doar optispe’ani,
Sunt nebun, iubesc si nu am bani!
Nimeni nu-mi sta in drum,
Am soseaua mea doar cu-n singur sens ma va duce undeva…
"18 ani", Vama Veche
***Cum te vad prietenii tai?
De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?
"De ce", Vama Veche
***Care este povestea vietii tale?
Am zarit lumina pe Pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti.
Multumesc, nu-mi raspundeti.
N-am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
"Nu te deranja", Nicu Alifantis
***Cum era in liceu?
Ajunul celor maturi; daruri de cate oare nu-ti va da!
Vechi amintiri batand din aripi vor poposi in preajma ta
Ajunuri vechi si frunti plecate s-au sters de timpii fumurii
Imi place jocul de lumina din jocurile de copii.
"Ajunul din copilarie", Nicu Alifantis
***Cum poti avansa in viata?
Anii trec mai usor decat ne inchipuim,
Ii cautam in sertar si brusc nu-i mai gasim;
Nimeni nu stie precis unde se duc anii astia asa,
Eu cred ca probabil se aduna
Si stau impreuna
Undeva !Asa ca nu-ti fa griji
Zau, tu nu-ti fa griji, draga mea,
N-ai de ce sa-ti faci griji,
Toata lumea pateste asa...
"Fara griji", Alexandru Andries
***Care e cel mai fain lucru la prietenii tai?
Cu fiecare zi redescoperim
Tot ce se ascunde in noi
Si cum am vrea sa fim
Dar am inteles ca nu-i usor sa pierzi
Ce ai fi vrut sa fie pentru totdeauna.
"Am invatat sa ascult", Directia 5
***Ce se preconizeaza pentru weekend?
Vreau si eu sa fiu singur macar din cand in cand,
N-ascund absolut nimic si n-am nimic de gand !
Nu-nseamna ca esti tu de vina
Sau ca ma plictisesti,
Dar n-ai decit sa suni la usa pana obosesti !
Nu-ti deschid orice ai face, nu mai incerca,
Azi m-am hotarat sa iau pranzu-n pijama !
Am sa pun doar un tacam, ce gatesc - e treaba mea,
Si-am sa beau ceai din ceasca de cafea !
"Nimeni imprejur", Alexandru Andries
***Ce cantec te descrie cel mai bine?
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
"Ce bine ca esti", Nicu Alifantis
***Cum iti merge in viata?
As intelege un lucru care ma framanta tot mai des,
Eu ori traiesc sa fac parale, ori fac parale ca sa pot sa mai traiesc?
"Adesea", Pavel Stratan
***Ce melodie iti va canta la inmormantare?
Ploua infernal si noi ne iubeam prin mansarde...
"Ploaie in luna lui Marte", Nicu Alifantis
***Cum te vede restul lumii?
Sa nu crezi cand sunt vesel,
Sa nu crezi cand plang,
Sa nu crezi nimic din ce vezi ca sunt !
Sa nu crezi, orice-as spune,
Sa nu crezi cand tac,
Sa nu crezi nimic din ce vezi ca fac !
Sa nu crezi cand ma doare,
Sa nu crezi cand cant,
Sa nu crezi nimic din ce vezi ca sunt ! Sa nu crezi cand ma supar, nu,
Sa nu crezi cand sunt bun, ah
Sa nu crezi nimic din ce vezi ca spun !
"Pe scena", Alexandru Andries
***Vei avea o viata fericita?
Ziua asta mie-mi pare, ca sigur imi ascunde ceva
Are zambetul de sticla, ce poate se va sparge candva
Te intreb pe tine oare, de unde vine atat mister?
"Casino", Iris
***Ce cred prietenii cu adevarat despre tine?
Lumea din jurul meu se schimba mereu, de la zi la zi:
Un taxi m-a dus la un avion si-avionul m-a dus la un alt taxi...
Orasele prin care trec arata pentru mine toate la fel:
O scena, doua microfoane, un restaurant si-un pat de hotel...
Si lumea, iesind din sala, spunand "In sfirsit,
Uite-un om fericit, cu-adevarat !"
"Un om fericit", Alexandru Andries
***Sunt persoane care te doresc in secret?
"Fara cuvinte", Alexandru Andries (instrumental)
***Cum sa ma fericesc singur?
Eu stiu ca daca nu-i asa cum trebuie, e bun asa cum este
Si-ntotdeauna una dintre doua o tin la mine-n gand
Atat de putin ne trebuie pentru o fericire noua
Da' cat de mult ne trebuie sa intelegem asa lucru sfant ?
"Fericirea", Pavel Stratan
***Ce ar trebui sa faci cu viata ta?
Vinul tau - galben palid,
Vinul meu - rosu inchis:
Amindoi stim ce vrem precis...
"Cina in doi", Alexandru Andries
N.B. Evident ca am trisat si mi-am ales partiturile, dar nu am vrut sa imi las muzica la voia intamplarii. Concert provocat de Camix.
Pe un colt stau arbitrii si fac echilibristica interpretarii fazelor din unghiuri comandate.
Pe un alt colt s-au urcat huliganii si ne lovesc in moalele capului de ne apuca ameteala.
Si fotbalistii? Poarta ghete de otel care ii apara de colturi, dar le plumbuiesc jocul. Ale naibii de grele!
Cineva a furat perfectiunea frumoasa a mingii. Pentru ca pe la alte colturi se aude deja fosnetul banilor.
N.B.: Post inspirat de evenimentele recente din Liga I.
Sambata, ora 09.17. Un om al strazii inca doarme. Intins pe asfalt, incolacit in jurul propriului trup, cu o sacosa drept perna. Langa el, o pisica miauna temator si nedumerit. Cumva stingheriti, noi trecem mai departe. Si eu.
***
- O suni pe mama si vorbesti cu ea. Mai ai minute si poti sa le consumi. Ce face prietenul tau?
- Nu m-a mai sunat...
- Poti sa il suni si pe el.
Pe strada, o fetita de 5 ani incearca sa tina pasul cu tatal sau si isi priveste cu incantare telefonul agatat de gat. Mana tatalui inghite mana ei si tehnologia ii va inghiti probabil frumusetea povestilor de la gura sobei.
***
Se incrunta, se minuneaza, se concentreaza si par a fi rupti de lume pret de secunde bune. De ce doar barbatii se opresc in mijlocul strazii, deschid larg ziarul si incep sa citeasca?
***
Pe strada, doi domni in trecere pe langa o doamna. In urma ei:
- Ce parfum ieftin!
Au inflorit pomii si miros ametitor. Pe cuvant!
"Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita..., care nici frumos pana la douazeci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut."
Boacane din copilarie? Daca stau acum sa rememorez nu gasesc grav decat un singur lucru. Nu faptul ca am fugit de acasa pentru doua zile si ma cautau parintii prin spitale. Nu faptul ca m-am apucat de fumat doar ca sa fac in ciuda cuiva care nu suporta tigara si m-am capatuit iremediabil cu acest obicei. Nu faptul ca am mintit ca sa fur prietena altuia.
Lucrul grav e doar atunci cand simt ca mi-am pierdut copilaria. Si copilariile.
N.B.: Tema de casa primita de la un blogger printre bloggeri.
Stiam ca urmeaza un nou campionat asa ca ne-am strans cu totii in sala de jocuri si am inceput sa chibitam.
Intai in jurul unui copil de jucator. De la ruleta cuvintelor aruncate pe negrul gramaticii, si va spun cu mana pe inima ca negrul pierde intotdeauna!, am fost chemati apoi la masa marilor documente. Postavul verde s-a acoperit de hartii semnate si stampilate prin care cica s-ar fi putut sterge datoriile din cont acumulate la un alt joc.
Exact in momentul in care nu stiam sigur daca sa plusam ca sa castigam adevarul sau sa zicem pas si sa lasam mana sa-si urmeze cursul, ne-am pierdut concentrarea agresati de cantecul disproportionat al unui tonomat pitit strategic dupa draperia impunatoare a marelui jucator. Am ciulit urechile cand am auzit versurile iritate in care se reclama de fapt alte cantari, realizate cica pe bani grei, in euro, si chiar muzica in ansamblul ei. E clar, jucatorul nu iubeste decat muzica de familie.
Acum nu stiu ce sa va zic, discul se invarte cu partitura-i falsa pe alocuri, cuvintele cad zornaitor si noi ne cautam de fise prin buzunare ca sa hranim tonomatul asta pe care l-au mutat de doua zile chiar in mijlocul salii. Cu totii am uitat de hartii.
Are cineva o fisa?
Daca el ar fi trait acum sau eu as fi trait atunci, am fi dezbatut la un pahar de vorba aceeasi eterna dilema :
Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: Ce vrea de fapt o femeie?
Sigmund Freud
Ce fac daca e ziua mea?
Trec cu minus anii care s-au scurs, trec cu plus anii pe care i-am adunat si invariabil pastrez echilibrul obtinut din aceasta fericita operatie matematica.
Si ma bucur de "azi" ca doar e o singura data pe an.
Cand eram mici ne jucam de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea sau tara, tara, vrem ostasi.
Eu cred ca ne jucam si acum dar nu mai recunoastem si avem dificultati in a arata cine-s hotii si cine-s vardistii, dar stim cu totii sa ne ascundem excelent si nimeni nu ne mai gaseste, iar de pazit nu ne mai pazeste nimeni pentru ca ne-au dezertat demult ostasii.
Sorescu spune ca ne pricepem insa la Popice:
Fara indoiala, pamantul / Este o mare / Popicarie.
Pentru ca nu sunt suficienti / Copaci, / Oamenii stau si ei / In picioare.
Cineva arunca bilele / De departe / Si inseamna cu creta / Pe cele doborate.
E un joc de societate, / Desigur, / Tot atat de frumos / Ca si armele clasice.
Totul e calculat dinainte / Cu mare precizie, / Numai noi, naivii, / Mai umblam pe la policlinici.
I-auzi stelele huruind / Inapoi pe banda rulanta / Deseara vor fi la orizont.
Ce joc sa alegem ca sa castigam sigur?
Stim ca Gsp a efectuat "vizite de lucru" la Marca si Gazzetta si a iesit astfel noul site, ceea ce nu e rau.
Stim ca ProSport a tras cu ochiul, fara efort si costuri suplimentare si a facut o copiuta, ceea ce nu e bine.
Dar nu stim daca s-o fi gandit macar cineva ca sa aplice cele invatate pornind de la profilul consumatorului roman de internet sportiv. Ha, care profil? Globalizare aplicata transant si fara regrete.
Ne asemanam cu spaniolii si italienii in multe sau cateodata in prea putine, dar pe net navigam diferit in acest moment. Avem ani de recuperat. Si in sport si in asimilare de produse sportive pe net. O fi bun la ei dar la noi se trateaza cu lingurita si cu prospectul alaturi. Asa ca pana ne vindecam, nu observam decat ca e "ca la aia" si ne infuriem.
(Fig.) Urma lasata de o idee, de o stare psihica.
Sursa: DEX'98
Langa gura de metrou, atarnata de un gard, o sacosa se zbate in vant. Dimineata, lume grabita, nimeni nu are timp de golul din sacosa. Batrana se sprijina cu o mana de gard si cu cealalta isi aseaza posesiv sacosa. Ne priveste uimita cum ne grabim. Zilnic. Ieri una din mainile sale si-a schimbat menirea. Tinea ghiocei. Sacosa se lupta in continuare cu vantul.
Ma asez linistit pe un scaun in statia de metrou. Au ralenti. Citesc. Randurile incep sa imi joace aproape insesizabil in fata ochilor. De unde vibratia? Langa mine, o domnisoara nu mai are rabdarea timpului si da intempestiv din picior, marunt, ritmic, cu o cadenta crescanda. O stare de neliniste si de nerabdare incearca sa isi faca loc in mine.
Zambesc arareori pe strada. Pentru ca uit sa ma uit si sa ma bucur. La marginea scarilor, trec fara sa privesc pe langa un domn si a lui vioara. Urechile insa imi percep sunete. "Ciocarlia" se zbate si vibratia ei ma face sa zambesc. Ma intorc, il privesc, ma aplec si depun 1 leu in cutia viorii.
Sursa: meplusmyself
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.
Sursa: Octavian Paler
SECRET
(Inv.) Discretie;
(Iesit din uz) Celula izolata intr-o inchisoare.
Sursa: DEX'98
Secretele altora ne fac mai saraci pentru ca nu le cunoastem?
Secretele noastre ne fac mai bogati?
Invers.
Sunt chei care deschid usi si sunt usi pe care este mai bine sa nu le deschidem.
Sursa: meplusmyself
Asta-i usa:
Vei observa
Langa perdea
Un scaun gol,
Daca te-ai aseza
Ai deranja...
Sursa: Alexandru Andries, fragment din "Asta-i usa"
Principiile deontologice ale oamenilor de media ataca manipularea, dezinformarea, intoxicarea, zvonistica, propaganda si conflictul de interese. Ele se nasc de fapt din informare-argumentare-persuasiune si prin acuratetea celor transmise din "celebrele" trei surse.
Cu toate acestea, in spatele oamenilor de media se afla patronatele al caror scop este profitul si numeroase forte externe care se lupta in a dirija informatiile pe care mass media ni le serveste la cald.
Sistemul mediatic se bazeaza, azi mai mult decat oricand de la inceputurile sale, pe criterii economice si pe sfere de influenta. Din acest motiv efectul manipulator recunoscut al sistemului poate sa deranjeze pe prea putini si cu siguranta nu mai uimeste pe nimeni.
Inserarea unei opinii denigratoare intr-un articol, reluata la un interval bine definit de catre un post tv care omite sa citeze sursa initiala si transformata apoi intr-un alt articol este deja drumul catre o manipulare eficienta. Publicul a aflat stirea din exact cele trei surse diferite.
Manipularea prin intermediul mass media este in zilele noastre cea mai facila si eficienta forma de manipulare a maselor. Efectul negativ si primordial al acestui fenomen s-ar putea constitui la un moment dat intr-un vot de neincredere din partea publicului, fapt ce ar conduce nu la stoparea consumului, ci la indiferenta fata de mesajul transmis.
Sunt convins, nu fara sa imi atrag critici, ca publicul in intregul sau simte nevoia de directionare, dar acest lucru nu trebuie confundat cu efectul "benefic" si "iluminator" al manipularii.
Machiavelli spunea ca "cel ce-si invinge dusmanii printr-o stratagema este mai de pretuit decat cel ce-i invinge prin forta."
Forta mass media exista dar ea trebuie indreptata in interior si catre sateliti pentru echilibrarea celorlalte forte care de fapt o conduc.
Cand mint?
Pe altii. Cand ii simt mai slabi. "Prioritate fata de circulatia din sens invers"
Pe mine. Cand sunt obosit si nu mai suport sa ma traiesc decat infrumusetandu-ma. "Sfarsitul tuturor restrictiilor"
Din ghidul altora:
"Omului ii place sa se minta si sa fie mintit, si cand nu-l mai minte nimeni si nimic, se dezorganizeaza." (Tudor Arghezi)
Ma gandesc ca pana la urma cultura nu valoreaza doi bani.
Stiu ca nu are sens sa jelim ceva neprofitabil in lumea zornaitoare si asurzitoare de azi.
Dar, va rog, nu va plangeti cand va agreseaza zilnic incultura. Ma dor urechile!
Sursa postului
Ziua de azi,/ Mi-a fost varata, ca de obicei,/ Pe sub usa.
Mi-am asezat pe nas ochelarii/ Si-am inceput/ S-o citesc.
Nimic deosebit,/ Dupa cate vad./ Cica pe la pranz o sa fiu cam trist,/ Nu se specifica motivul,/ Si-o sa continui sa iubesc lumina/ De unde-am ramas ieri.
Pagina externa informeaza/ Despre tratativele mele cu apa, cu muntii, cu aerul,/ In legatura cu pretentia lor absurda/ De-a-mi intra in sange, si-n creier.
Apoi, obisnuitele stiri/ Despre puterea de munca,/ Despre drumul la paine,/ Despre buna dispozitie/ (Dar nu sufla un cuvant/ In legatura cu situatia/ Din ficat)
Unde s-o fi tiparind/ Viata asta a mea,/ Ca e plina de greseli/ Inadmisibile.
Sursa: Marin Sorescu, "Pe sub usa"
Stiu ca voi credeti ca intelegeti ce credeti voi ca am spus eu, dar nu sunt sigur daca va dati seama ca ceea ce ati auzit nu este ceea ce am vrut sa spun.
Sursa: Richard M. Nixon
Ziarul de azi este mort maine. S-a nascut ieri in timp ce noi ne frunzaream alandala viata si aveam impresia ca ne este vesnica. Surprinzator insa ne cautam stirea intotdeauna azi.
Sursa: meplusmyself
Sezatoare vicioasa
Deschidem cu totii documentul:
VICIU, vicii, s.n.
Fig. Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima; desfrau, dezmat, destrabalare.
Sursa: DEX'98
VICIU # virtute
Sursa: Antonime
Viciile intra in alcatuirea virtutilor tot asa cum otravurile intra in compozitia leacurilor, gandeste alene La Rochefoucauld.
Ma otravesc in fiecare zi, ripostez.
Ipocrizia este omagiul platit de viciu virtutii, continua La Rochefoucauld.
Ipocrit, ma apar: Cand imi devine obiceiul viciu? Cand imi face rau. Viciat de obiceiuri, ar fi o virtute sa ma abtin.
Flancata de vicii, practicarea virtutii devine o echilibristica ezitanta, o crispata suspensie in spatiul incert dintre doua pericole, ne trage de maneca Andrei Plesu.
Ma dezechilibrez in aparare si incerc sa ma agat de un alt prezent la sezatoare, tacut intr-un colt de minte. Il tintesc cu privirea.
Noi, barbatii, ne construim zidul pe virtutea sexelor si viciile lor, ingaim taiat, ...
Dar nu ma lasa sa ma afund.
Femeile vicioase au putine vicii, hohoteste Jerome K. Jerome.
Ne privim si ne linistim. Viciati de adevaruri.
Ce fac daca sunt suparat?
Pe altii. Ma duc sa ma culc. Pana ma trezesc ma astept ca sa-mi treaca supararea. Indiferenta-i arma mortala. Cu amortizor. "Drum cu prioritate".
Pe mine. Ma apuc sa citesc. Gandurile altora inscrise pe pagini ma ajuta sa mi le reasez pe ale mele. Ma pocnesc peste frunte cu intelepciunile lor ca poate imi vine si mie mintea la cap. "Obligatoriu inainte".
Seful. Un manager sau un lider?
Il recunosti sau doar il accepti?
"Eu sunt propriul meu sef", mi-a atras atentia cu entuziasm un taximetrist zilele trecute.
"Nu trebuie sa dau raportul, nu am bataie de cap."
Seful. Una dintre obligatiile sale zilnice este sa ia decizii. Pentru care raspunde. Te are si pe tine pe lista. Tu depinzi de el la fel de mult cat el depinde de tine.
Principala lui sarcina este sa te faca sa iti doresti sa faci parte din echipa lui si impreuna(!) sa o faceti performanta.
Atunci de ce il urasti?
Daca esti mai bun decat el, intrece-l, nu-l injura printre dinti in fiecare zi.
Angajatul. Un partener sau un sclav?
Il ajuti sa se dezvolte sau il asupresti? Construiti o afacere impreuna sau conduci o afacere de unul singur unde ai inhamat mai multi sa traga de caruta?
Daca te injura printre dinti in fiecare zi o face pentru ca este un nenorocit sau pentru ca tu faci greseli?
Destupa-ti mintea si deschide-ti ochii. Se conduce mult mai eficient pe lumina.
Tema de casa primita de la Dorin Spoaller:
- 1 carte, cea aflata la indemana: "Povestiri la cafeaua de dimineata", Tudor Octavian
- pagina 123
- paragraful 5: pagina cu pricina nu are decat un paragraf care reprezinta sfarsitul povestirii " Misterul feminin"
- primele 4 randuri
"Asta e - si-a zis Chirita Ion, intelegand ca nu e deloc misogin -, numai oile sunt multimi. Oamenii sunt ei insisi, unul cate unul."
Nu ma pot abtine si dau pagina. La 124 incepe povestirea "Intr-o marti, spre seara".
Noroc ca stiu ca Tudor Octavian este reconfortant la fiecare pagina ca altfel "fandacsia e gata!".
Imi spune Sorescu actual:
"Uitatul pe fereastra a devenit un tic,
Toata lumea se uita pe fereastra.
Citeste, spala, iubeste, moare
Si din cand in cand da fuga
Si se uita pe fereastra.
Ce vreti sa vedeti?
Dupa cine priviti?
Luati-va gandul, cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat,
Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut."
Eu tac. Stanga mea de inima asteapta ca fereastra mea sa te zareasca. Tic.
Tic-tac.
Daca dreapta mea este stanga ta inseamna ca te pot imbratisa.
Domnule Sorescu, haideti sa spalam perdelele inainte sa aruncam cu pietre in ferestre! Am avea o sansa in plus sa ne zarim.
Tace si Sorescu.
In(intru) tacere - locutiune adverbiala
Fara a vorbi, fara a se destainui
Sursa: DEX'98
"O liniste buna nu-i niciodata plata. Are cateva zgomote mici care-o pun in valoare.
Revin, televizorul aprins.(...) M-am asezat ca sa fatai telecomanda. Nimic de vazut. L-am lasat cu sonorul inchis. Vrei sa te simti trantit in prezent? Taie-l la sunet. Iti aduci brutal aminte de tine. Elastica, o tacere ca miezul de paine... Tacerea nu-i liniste. E ceva mult mai rau. De unde crezi ca deriva reflexul de-a da drumul automat la televizor; panica de a-ti duce singur fiinta? Daca, Doamne fereste, iti vine sa te gandesti la ceva?...Hai? E mai suportabil de trait in rumoare."
Sursa: Mircea Daneliuc, "Ora lanti"
Sssst!!!... Dar ne permitem tacerea?
Sursa: meplusmyself
Sunt multi.
In presa sunt mai vizibili. Cristian Tudor Popescu de pe scaunul de director de la Gandul, Emil Hurezeanu de la "Romania Libera", Sorin Rosca-Stanescu de la "Ziua".
Si alte straturi se misca, nu doar varfurile.
Politica se reaseaza. Extrem de vizibil, Dan Voiculescu de pe scaunul de presedinte al PC, pe scaunul onorific. PSD-ul si PNL-ul se agita deja sa ridice onorificul la grad de alianta impotriva fotoliului suprem.
Plec, dar raman cu tine. Ma asez pe alt scaun nu pentru ca sunt invins, ci pentru ca scaunul pe care l-am ocupat pana acum tocmai si-a rupt un picior si sta inclinat intr-o parte, n-as vrea sa cad de tot.
Plec la altii. Nu pentru ca sunt invins, ci pentru ca, ergonomic vorbind, celalalt scaun este superior in acest moment.
Plec ca sa am propriul meu scaun freelancer. Se invarte liber, asta e cel mai important.
Sunt putini. Cei care prin plecari si reveniri reusesc sa ramana la fel de puternici.
Si sunt extrem de putini cei care prin plecari si reveniri abia atunci devin puternici.
Am dat zilele trecute peste un comentariu al lui B.P. Hasdeu: "Ajunge cateodata o litera pentru a caracteriza o natiune." Si continua cu exemplificarea englezescului I ( eu) care sugereaza caracterul insular si inclinatia spre individualizare a englezilor.
Pe noi oare ce litera ne defineste ?
Nici pe a mea nu am gasit-o inca. Oscilez intre litera T pentru ca e tacuta, imi ofera liniste si are in ea orizontal si vertical si R pentru ca are rezonanta si parca e mereu pe picior de plecare catre inainte.
Calin Cosmaciuc a pornit aici o campanie despre sistemul sanitar din Romania. Intamplarile povestite de cititori conduc, prin exemple concrete, catre lipsa unui vot incredere care trebuie manifestat fata de sistem.
Joker a dat un vot de blam presei pornind de la emisiunea moderata de Robert Turcescu, 100%, "Fotbalul in offside", editia difuzata de Realitatea TV pe 17.01.2008. Concluzia sa este lipsa de incredere in fata opiniilor prezentate de catre jurnalisti in fata cititorilor si telespectatorilor.
In aceeasi emisiune, Catalin Tolontan a acordat un vot de incredere justitiei romanesti in rezolvarea corecta a cazurilor anchetate in prezent de DNA in fotbalul romanesc.
In nenumarate sondaje, biserica primeste invariabil votul de incredere al romanilor.
A te increde este mai mult decat a crede, este deja un sprijin pe care il astepti, este un lucru de care te agati si care necesita o reactie. Increderea iti da putere si te ghideaza, iti arata un drum.
Nu accept sa ma incred in entitati, brand-uri, sisteme, dar ma incred din cand in cand in individualitati. Generalizarea deformeaza si nu ma invata corect cum trebuie sa procedez in cazurile particulare. Unul la unul mi se pare o lupta egala si reala.
As vrea sa ma folosesc ca semn de punctuatie.
Nu as alege sa fiu punct, denota ceea ce viata da cu zgarcenie.
Nu as vrea sa fiu un semn de intrebare, voi fi prea de neinteles pentru mine.
Galagioasa linie de dialog mi-ar asurzi gandurile.
Mirarea ar fi fara de folos in drumul meu si m-ar face vulnerabil.
Daca as fi ghilimele, inseamna ca nu as fi eu.
Punctele de suspensie mi-ar lasa prea mult spatiu de interpretare si m-as deruta.
Intre paranteze m-as simti in plus.
Arunc virgula si cele doua puncte, tot timpul inseamna ca ar trebui fie sa ma impart, fie sa ma enumar.
As alege insa sa fiu punct si virgula. Punct ca sa ma pot opri, virgula ca sa ma pot continua.
AZI RADEM!
-Egocentrismul de mijloc este acesta: atunci cand faci un bine, de fapt iti faci tie un bine. Ceea ce decurge mai departe nu conteaza.
-Prima regula a capitalismului? Inegalitatea.
-Prima regula a democratiei? Nimeni nu este mai presus de lege. Pffui, cine respecta asta azi?
-Democratia inventata de americani? Cea mai mare minciuna! Va spun eu.
Se dorea, se pare, a fi un dialog. Dar eram atat de obosit si bulversat incat nu am putut combate nimic decat printr-o timida incercare de deturnare:"Ce parere aveti, nu e cam aglomerat traficul pentru o zi de sambata?"
Si nu am obtinut decat:
-Nu pot sa sufar calculatorul. El ne va distruge. Am o fiica de 17 ani. Ieri i-am dat doua palme peste cap. Statea in fata calculatorului si radea, ca nebuna. Cica vorbea cu cineva. Pai cum e posibil asa ceva?!
Toate parerile de mai sus mi-au fost (de)rulate azi cu 50km/ora, platind 1,6 ron/km, de un taximetrist care facuse doi ani de Drept inainte de Revolutie.
Cand am coborat din masina mi-a trecut prin cap ca poate din cauza oboselii am ratat totusi esentialul...
Nu, nu am fost plecat fara sa va anunt.
Am vrut sa scriu despre inceputuri. Si m-am trezit alb in zapada.
Am vrut sa scriu despre promisiuni de inceput. Si mi-am afundat bocancul omorand nametii.
Am vrut sa scriu despre dorinte de inceput. Si mi s-au zbatut genele ingreunate sub gluga, incercand sa gaseasca un drum.
Am vrut sa scriu despre tot ce m-am hotarat sa las in urma. Si au inceput sa mi se topeasca fulgii de la caldura manusii. A mainii, de fapt. O odihneam inca in buzunarul de la piept.
Am vrut sa scriu despre (re)inceputuri. Oare chestia asta se poate?! Si m-am trezit.
Ce prostie! Maine o sa am stelute inghetate la ferestre si o sa suflu din rasputeri ca sa le inlatur. Ce prostie! Eu voi fi de cealalta parte a geamului. Deci pot sa re(incep) oricand.
