Cei care pleaca

Sunt multi.
In presa sunt mai vizibili. Cristian Tudor Popescu de pe scaunul de director de la Gandul, Emil Hurezeanu de la "Romania Libera", Sorin Rosca-Stanescu de la "Ziua".
Si alte straturi se misca, nu doar varfurile.
Politica se reaseaza. Extrem de vizibil, Dan Voiculescu de pe scaunul de presedinte al PC, pe scaunul onorific. PSD-ul si PNL-ul se agita deja sa ridice onorificul la grad de alianta impotriva fotoliului suprem.
Plec, dar raman cu tine. Ma asez pe alt scaun nu pentru ca sunt invins, ci pentru ca scaunul pe care l-am ocupat pana acum tocmai si-a rupt un picior si sta inclinat intr-o parte, n-as vrea sa cad de tot.
Plec la altii. Nu pentru ca sunt invins, ci pentru ca, ergonomic vorbind, celalalt scaun este superior in acest moment.
Plec ca sa am propriul meu scaun freelancer. Se invarte liber, asta e cel mai important.
Sunt putini. Cei care prin plecari si reveniri reusesc sa ramana la fel de puternici.
Si sunt extrem de putini cei care prin plecari si reveniri abia atunci devin puternici.