In(crederile) noastre
Calin Cosmaciuc a pornit aici o campanie despre sistemul sanitar din Romania. Intamplarile povestite de cititori conduc, prin exemple concrete, catre lipsa unui vot incredere care trebuie manifestat fata de sistem.
Joker a dat un vot de blam presei pornind de la emisiunea moderata de Robert Turcescu, 100%, "Fotbalul in offside", editia difuzata de Realitatea TV pe 17.01.2008. Concluzia sa este lipsa de incredere in fata opiniilor prezentate de catre jurnalisti in fata cititorilor si telespectatorilor.
In aceeasi emisiune, Catalin Tolontan a acordat un vot de incredere justitiei romanesti in rezolvarea corecta a cazurilor anchetate in prezent de DNA in fotbalul romanesc.
In nenumarate sondaje, biserica primeste invariabil votul de incredere al romanilor.
A te increde este mai mult decat a crede, este deja un sprijin pe care il astepti, este un lucru de care te agati si care necesita o reactie. Increderea iti da putere si te ghideaza, iti arata un drum.
Nu accept sa ma incred in entitati, brand-uri, sisteme, dar ma incred din cand in cand in individualitati. Generalizarea deformeaza si nu ma invata corect cum trebuie sa procedez in cazurile particulare. Unul la unul mi se pare o lupta egala si reala.
3 comentarii:
De ceva timp bat drumurile pe la Institutul National de Hematologie Transfuzionala (ce pompos suna!)de pe dr. Caracas. Dupa ce am reusit sa aflu de la o voce tabagica (doamna Silvia de la fisier), la telefon, ca trebuie sa fiu acolo cu noaptea in cap pentru bon, am reusit ca in jur de 5.40 sa iau bonul cu nr. 6 (am aflat, in timp ce asteptam sa se faca 7.30 si sa vina doctorita, ca bonul nr. 4 se daduse cu o zi inainte!!!). Am intrat si am ales sa am incredere in doctorita de acolo fiindca nu am avut de ales; nu era un tabel cu doctori care consulta, deci am intrat la cine s-a nimerit sa fie de serviciu. Am facut analize, am primit un tratament, l-am urmat si vineri am mers pentru evaluarea rezultatelor tratamentului. Aceeasi ora, bonul nr. 4 etc. Durerea a urmat; am vrut sa fiu ... omenoasa si am cedat un loc in fata bonului nr. 5 care fusese primit de o fetita de un an si ceva. Astfel am asistat la situatia pe care o relatez mai jos:
Asadar, dupa tipetele disperate ale dragalasei cu zulufi blonzi si mormaielile "doamnelor" din laborator, iese biata mamica, copilasul din brate avea degetelele murdare de sange. Intru, imi las in cuier efectele si dau sa ma asez (stiam scenariul de data trecuta). "Staaaati asa!" urla o "doamna" la mine si am incremenit. Avea dreptate, erau pete de sange pe jos. Multe, avand in vedere ca proveneau de la un copilas! In sfarsit, au curatat, mi-au permis sa iau loc pe scaunul de tortura (niciodata nu mi-a fost simpatic acel scaun) si in timp ce mi se lua sange, am asistat la linsarea de catre "doamnele" asistente a doctoritei, care a intrat in laborator cu oarece treburi. Printre altele: "va rog sa nu-mi mai dati vena la copil de un an (nu am inteles exact sensul)"; "sa se duca la medicul de familie"; "au medic de familie ... (nu stiu unde) si umbla dupa gratuitati"; dupa ce a iesit doctorita: "sa le ia ea sange ca ea primeste"; "aici nu-i pediatrie" si multe altele.
Tin sa spun ca in ce ma priveste am facut nenumarate analize pe perioade de muuuulti ani, dar in final a trebuit sa ajung aici. Ca mine au patit probabil si parintii acelui copilas. Care o fi vina lor? De multe ori am auzit ca "legea" in spitale o fac "doamnele" asistente. Pana la un punct mi se pare normal sa fie asa. Dar mereu si prea des parca se face totul la noi in functie de cine si cat primeste.
Si atunci de unde sa stim in cine mai putem sa ne incredem?
@nin
Iti multumesc pentru comentariu desi mi-ar fi placut ca asa ceva sa nu existe. Sunt sigur intelegi exact ce vreau sa spun.
Astept permisiunea ta pentru a-i semnala aceste randuri lui Calin Cosmaciuc, randuri care se pot adauga campaniei lui.
Iti multumesc.
Sunt bine totusi!
Ai acceptul meu pentru a transmite ceea ce ti-am scris.
Trimiteți un comentariu