(bume)Ranguri
Seful. Un manager sau un lider?
Il recunosti sau doar il accepti?
"Eu sunt propriul meu sef", mi-a atras atentia cu entuziasm un taximetrist zilele trecute.
"Nu trebuie sa dau raportul, nu am bataie de cap."
Seful. Una dintre obligatiile sale zilnice este sa ia decizii. Pentru care raspunde. Te are si pe tine pe lista. Tu depinzi de el la fel de mult cat el depinde de tine.
Principala lui sarcina este sa te faca sa iti doresti sa faci parte din echipa lui si impreuna(!) sa o faceti performanta.
Atunci de ce il urasti?
Daca esti mai bun decat el, intrece-l, nu-l injura printre dinti in fiecare zi.
Angajatul. Un partener sau un sclav?
Il ajuti sa se dezvolte sau il asupresti? Construiti o afacere impreuna sau conduci o afacere de unul singur unde ai inhamat mai multi sa traga de caruta?
Daca te injura printre dinti in fiecare zi o face pentru ca este un nenorocit sau pentru ca tu faci greseli?
Destupa-ti mintea si deschide-ti ochii. Se conduce mult mai eficient pe lumina.
Un comentariu:
Interesanta abordare!
Daca nu lucrezi intr-un domeniu unde sefii se "pun" dupa niste algoritmi greu de descifrat, atunci poti sa spui si asa. Eu nu am norocul asta!(?)
In rest, sefi si subalterni, toti ar trebui sa avem batai de cap, pentru ca astfel ar iesi "varza" din tot ce facem. Iar greseli, desigur ca fac eu, ca subordonat, mai multe decat sefutu'. (In mintea lui!)
Trimiteți un comentariu