Dialoguri imaginare II
Imi spune Sorescu actual:
"Uitatul pe fereastra a devenit un tic,
Toata lumea se uita pe fereastra.
Citeste, spala, iubeste, moare
Si din cand in cand da fuga
Si se uita pe fereastra.
Ce vreti sa vedeti?
Dupa cine priviti?
Luati-va gandul, cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat,
Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut."
Eu tac. Stanga mea de inima asteapta ca fereastra mea sa te zareasca. Tic.
Tic-tac.
Daca dreapta mea este stanga ta inseamna ca te pot imbratisa.
Domnule Sorescu, haideti sa spalam perdelele inainte sa aruncam cu pietre in ferestre! Am avea o sansa in plus sa ne zarim.
Tace si Sorescu.
2 comentarii:
Ce a fost "prin dreptul" meu a trecut inca de pe vremea cand nu ma uitam pe fereastra. Acum le lustruiesc cu diverse solutii inainte de a ma uita si tot degeaba! Nu vad nimic!
Dar eu as pune problema astfel: te uiti prin geamul ferestrei sau deschizi larg fereastra? Cred ca daca vrei sa vezi ceva, nu trebuie sa lustruiesti geamul ci doar sa deschizi fereastra.
@Nin
Inclin sa iti dau dreptate. Sa deschidem fereastra, in fond cat ne poate apara geamul acela perfect lustruit? Macar sa incercam sa luam o gura de aer si sa nu ramanem doar cu privitul "trecut".
Trimiteți un comentariu