31 martie, nu conteaza anul
Cred ca prima oara am stat de vorba cu Nichita* in clasa a XI-a. Profesoara a considerat dialogul prea indraznet si m-am ales cu 9.
"-Comentariul este excelent, nu am nimic sa-ti reprosez, dar nu asa se prezinta o teza. Trebuia sa redactezi tip referat, nu o sceneta. E prea mult sa-ti inchipui ca ai stat de vorba cu poetul! 9."
Am depus contestatie. Prea mult? Prea aproape m-am simtit de "Necuvintele" sale, mereu prea aproape. Nu pot sa il descriu altfel, tipic si scolareste. Aceleasi bariere. 9.
De atunci Nichita mi se naste in fiecare an. Si in fiecare an ne reluam dialogul. Nimeni nu imi mai da acum nota 9. Doar Nichita ma mustruluieste alene si isi incrunta sprancenele a nerabdare. Diseaca semnele, imparte cuvintele si le inveleste unele intr-altele, le agata de reverul hainei si le scutura pe hartie. Profeteste si stie ca va lua mai mult de 9 pentru curaj:
"Poate ca arborele pasarilor va avea o craca de care nu s-a spanzurat nimenea. Si poate ca ora va avea in toiul ei o secunda numita 'opreste-te clipa!'
Astazi s-a nascut din nou.
*Nichita Stanescu
5 comentarii:
Frumos. Mereu profesorii doresc ceea ce se aşteaptă de la tine. Nu le place să gândeşti şi nici să emiţi idei originale. Trebuie să faci ce ţi se cere. Am avut o colegă, fiica unui important poet al României, care a făcut un comentariu literar în teză în exact 4 rânduri. Evident a primit 0 puncte pentru acel subiect, adică 4 la teză. De ce? Profesoara a considerat că tânăra domnişoară a scris teza în bătaie de joc.
@bibliotecaru
De ce e bun doar ceva la care ne asteptam si se incadreaza in tipar?
Nu putem asimila neconventionalul decat dupa ce a fost recunoscut de altii si cotat la bursa valorilor.
Multumesc pentru vizita.
Există anumite lucruri pe care ei le punctează în comentariile literare pe care ni le dau la şcoală.
Aşa mi-a spus profesoara de română prin a 11-a sau a 12-a, când făcusem caracterizarea unui personaj (nu-mi mai amintesc care) după trăsăturile care mi-au ieşit mie în evidenţă. Am primit 9. M-am dus să întreb (cu respect, normal) de ce ar fi fost nevoie pentru a fi avut 10.
@camix
Acele anumite lucruri despre care vorbesti sunt exact acele lucruri care creaza tiparul, tocmai asta e :(
Stim sa dam 10 doar daca ne incadram in tipare, altfel ni se blocheaza tabela, asa cum a patit Nadia. 10 nu se inventase atunci in gimnastica.
DA ! Se pare ca nu sunt singura care poarta dialoguri interminabile cu Nichita ! Doar ca ale mele, in general, sunt despre poezie si nemurirea ei, despre fiinta si infiintare, despre infinit si teluric...
Pentru discutii despre viata si sentimente pastrez alte personaje. Unele mai cinice decat Nichita :)
Se pare ca noi am ignorat indemnul lui Nichita, acela de a nu pune mana pe poet...
Trimiteți un comentariu