Povestea prietenului prietenului prietenului meu

Titlul ar putea duce gandul in cautarea unei poante.
E una, dar mai trista.

Simtea in aer nevoia unei discutii, a unei lamuriri proprii, a unei voci care sa il sfatuiasca.
Care era problema?
"Nu stiu incotro s-o iau, simt ca nu fac nimic cu viata mea."

Cam atat as fi vrut sa-i spun prietenului prietenului prietenului meu:
Ai o sotie. Nu stiu daca ea te iubeste. Nu stiu nici daca tu o iubesti.
Ai insa un copil pe care stiu ca il iubesti.
Ai o profesie de care stiu ca esti mandru si pe care stiu ca iti face placere ca o ai. Stiu ca nu ai timp sa o desfasori asa cum ti-ai dori, pentru esti pus de dimineata pana seara, de luni pana duminica, de ani in sir, in fata unor responsabilitati mult mai mari, care te provoaca si te apasa in acelasi timp. Stiu insa ca esti facut pentru lupta si recunoastere si ca ai fi total nefericit daca ai sta intr-un colt linistit.
Ai puterea de a modela oameni si de a-i ajuta sa se implineasca profesional si spiritual. Si o faci.
Ai o amanta cu care iti place sa faci dragoste. Nu stiu daca tu o iubesti, dar stiu ca ea te iubeste.
Ai o situatie materiala care iti permite cu lejeritate sa nu te gandesti la ziua de maine. Nici la poimaine. Nici la anul viitor.
Ai ambii parinti in viata.
Ai o inteligenta vie si ascutita care iti permite sa vezi dincolo de suprafata lucrurilor, care te ajuta sa te bucuri de o carte, un film , un concert sau o piesa de teatru.
Esti un barbat mult mai puternic decat mine. Si un vector pentru cei din jur. Si cei din jur sunt multi. Mai multi decat media majoritatii. Esti (re)cunoscut si apreciat.
Aceasta este viata ta.

"Nu stiu incotro s-o iau, simt ca nu fac nimic cu viata mea."
Cam atat as fi vrut sa-i spun prietenului prietenului prietenului meu: traieste! Bucura-te de ceea ce ai si nu te neferici pentru ceea ce ti se pare ca nu ai.

Prietenul prietenului prietenului meu implinea peste cateva zile 40 de ani.