duminică, noiembrie 30, 2008

Sut si vot!

Cam 65% a fost stadionul gol.
S-a jucat din nou pentru urmatorii 4 ani.
Un joc cat pentru clasele I-IV.

S-a faultat la dreapta, s-a pasat la stanga si s-a marcat in prelungiri. Doar ca prelungirile au fost putin cam anapoda. Dimineata, cand unii n-au bagat de seama si varsta a treia nu-si gasea somnul. Si pe ulite, cand altii iar n-au bagat de seama si caruta a fost trasa de cai, dar nu de cei putere.

S-a jucat simplu. Cu toate tacticile pe masa. Din toate partile.
"Fotbalul este simplu, dar este greu sa joci simplu."(Johan Cruijff)

De ce?

Pentru ca am dreptul.

Merg la vot.

marți, noiembrie 11, 2008

9 ani de la teoria lui Friedman

"Nu stiu cand am fost frapat de constatare. A fost ca un fulger care m-a lovit din senin undeva intre McDonald's din Piata Tiananmen din Beijing, McDonald's din Piata Tahrir din Cairo si McDonald's din Piata Zion din Ierusalim. Iata ce am descoperit:
Nicio tara in care exista restaurante McDonald's nu a intrat vreodata in razboi cu o tara in care exista asemenea restaurante.

Nu glumesc. E straniu. Priviti Orientul Mijlociu: Israelul are acum restaurante McDonald's cuser, Arabia Saudita are restaurante McDonald's care inchid de cinci ori pe zi pentru rugaciunile islamice, Egiptul are restaurante McDonald's, iar Libanul si Iordania au intrat si ele in cercul tarilor cu restaurante McDonald's. Nu au luptat una impotriva alteia de cand si-au facut aparitia arcurile aurite. Unde exista in prezent pericolul izbucnirii unui razboi in Orientul Mijlociu? Israel-Siria, Israel-Iran si Israel-Irak. Care sunt cele trei tari din Orientul Mijlociu in care nu exista McDonald's? Siria, Iran si Irak. (...)

...atunci cand o tara a atins nivelul de dezvoltare economica la care are o clasa de mijloc suficient de mare pentru a suporta o retea de restaurante McDonald's, ea devine o tara McDonald's. Iar locuitorilor tarilor McDonald's nu le place sa poarte razboaie, ci prefera sa stea la coada la hamburgeri."

Sursa: Thomas L. Friedman, "Lexus si maslinul" (prima editie a aparut in 1999 in SUA)

Contraexemple?

joi, noiembrie 06, 2008

Povestea prietenului prietenului prietenului meu

Titlul ar putea duce gandul in cautarea unei poante.
E una, dar mai trista.

Simtea in aer nevoia unei discutii, a unei lamuriri proprii, a unei voci care sa il sfatuiasca.
Care era problema?
"Nu stiu incotro s-o iau, simt ca nu fac nimic cu viata mea."

Cam atat as fi vrut sa-i spun prietenului prietenului prietenului meu:
Ai o sotie. Nu stiu daca ea te iubeste. Nu stiu nici daca tu o iubesti.
Ai insa un copil pe care stiu ca il iubesti.
Ai o profesie de care stiu ca esti mandru si pe care stiu ca iti face placere ca o ai. Stiu ca nu ai timp sa o desfasori asa cum ti-ai dori, pentru esti pus de dimineata pana seara, de luni pana duminica, de ani in sir, in fata unor responsabilitati mult mai mari, care te provoaca si te apasa in acelasi timp. Stiu insa ca esti facut pentru lupta si recunoastere si ca ai fi total nefericit daca ai sta intr-un colt linistit.
Ai puterea de a modela oameni si de a-i ajuta sa se implineasca profesional si spiritual. Si o faci.
Ai o amanta cu care iti place sa faci dragoste. Nu stiu daca tu o iubesti, dar stiu ca ea te iubeste.
Ai o situatie materiala care iti permite cu lejeritate sa nu te gandesti la ziua de maine. Nici la poimaine. Nici la anul viitor.
Ai ambii parinti in viata.
Ai o inteligenta vie si ascutita care iti permite sa vezi dincolo de suprafata lucrurilor, care te ajuta sa te bucuri de o carte, un film , un concert sau o piesa de teatru.
Esti un barbat mult mai puternic decat mine. Si un vector pentru cei din jur. Si cei din jur sunt multi. Mai multi decat media majoritatii. Esti (re)cunoscut si apreciat.
Aceasta este viata ta.

"Nu stiu incotro s-o iau, simt ca nu fac nimic cu viata mea."
Cam atat as fi vrut sa-i spun prietenului prietenului prietenului meu: traieste! Bucura-te de ceea ce ai si nu te neferici pentru ceea ce ti se pare ca nu ai.

Prietenul prietenului prietenului meu implinea peste cateva zile 40 de ani.

marți, noiembrie 04, 2008

Ali(e)nare

Sau despre "Cea care alina" de Anna Gavalda.

Am terminat-o cu cateva zile in urma, dar am vrut sa imi las timp pentru decantare. Imi stau in fire inflacarari de moment care ar putea denatura subiectivismul deja inerent al firii umane.

Gavalda scrie real. Scurt si real. Un ritm alert care te face cateodata sa tresari, din prea multa concentrare, de teama sa nu pierzi traiectoria mingii. Ca la tenis. Stanga-dreapta, dreapta - stanga, stanga-dreapta. Out!

"Cea care alina" este despre un el. Un el framantat care realizeaza intr-un moment al vietii, prin moartea ei, tipic, nu?!, ca a pierdut ceva. A pierdut timpurile de alint si de liniste, timpurile de apropiere si de blandete, timpurile nimicurilor care conteaza la final.

Un remediu pentru alienarea sa. Asta incepe sa caute.

Gavalda intervine cateodata aproape brutal si intra in dialog cu cititorul. Cred ca asta ma deranjeaza. Ma scoate din transa povestii si imi aduce aminte ca nu acolo, intre paginile ei, este viata reala, ci alaturi, mereu alaturi. Si el devine doar un personaj. Si "cea care alina" devine doar un personaj.

Recomand Gavalda.

Pastile:
"Papusi rusesti, am mormait, stii, cu cat te straduiesti mai mult sa-ntelegi o femeie frumoasa, cu atat mai mica o descoperi..."
***
"Life's a bitch
and then
you die."

duminică, noiembrie 02, 2008

Ce se mai aude prin targ

Un barbat din Italia a infiintat o firma foto pentru divorturi in temeiul urmatoarei judecati: "Daca ziua casatoriei este un eveniment important in viata oamenilor, pe care il imortalizeaza prin fotografii, la fel si ziua divortului este un eveniment important care se cere a fi imortalizat."
Auzita la radio Magic Fm

***

"Decat sa stau aici, mai bine ma duc in padure.
Ce, nu pot sa fiu profesoara si la noi? Am ore de la 8 la 12 si apoi merg cu undita pe garla."
Auzita la metrou intr-o dimineata infernal de aglomerata

***

"Acum vrei? Pai acum nu mai pot eu.
Cu cine esti?...Cuuum?! Incredibil!"
Si inchide telefonul.
Se intoarce spre mine si imi urla sacadat:
Doamne, ce tupeu au barbatii astia! Nu-i asa?!
Auzita la coada la supermarket, o conversatie telefonica intre o juna domnisoara si presupun, iubitul ei. Nu aveam nicio vina, eu eram doar urmatorul la rand.