miercuri, ianuarie 30, 2008

Sssst!

In(intru) tacere - locutiune adverbiala
Fara a vorbi, fara a se destainui
Sursa: DEX'98

"O liniste buna nu-i niciodata plata. Are cateva zgomote mici care-o pun in valoare.
Revin, televizorul aprins.(...) M-am asezat ca sa fatai telecomanda. Nimic de vazut. L-am lasat cu sonorul inchis. Vrei sa te simti trantit in prezent? Taie-l la sunet. Iti aduci brutal aminte de tine. Elastica, o tacere ca miezul de paine... Tacerea nu-i liniste. E ceva mult mai rau. De unde crezi ca deriva reflexul de-a da drumul automat la televizor; panica de a-ti duce singur fiinta? Daca, Doamne fereste, iti vine sa te gandesti la ceva?...Hai? E mai suportabil de trait in rumoare."
Sursa: Mircea Daneliuc, "Ora lanti"

Sssst!!!... Dar ne permitem tacerea?
Sursa: meplusmyself

duminică, ianuarie 27, 2008

Cei care pleaca

Sunt multi.
In presa sunt mai vizibili. Cristian Tudor Popescu de pe scaunul de director de la Gandul, Emil Hurezeanu de la "Romania Libera", Sorin Rosca-Stanescu de la "Ziua".
Si alte straturi se misca, nu doar varfurile.
Politica se reaseaza. Extrem de vizibil, Dan Voiculescu de pe scaunul de presedinte al PC, pe scaunul onorific. PSD-ul si PNL-ul se agita deja sa ridice onorificul la grad de alianta impotriva fotoliului suprem.
Plec, dar raman cu tine. Ma asez pe alt scaun nu pentru ca sunt invins, ci pentru ca scaunul pe care l-am ocupat pana acum tocmai si-a rupt un picior si sta inclinat intr-o parte, n-as vrea sa cad de tot.
Plec la altii. Nu pentru ca sunt invins, ci pentru ca, ergonomic vorbind, celalalt scaun este superior in acest moment.
Plec ca sa am propriul meu scaun freelancer. Se invarte liber, asta e cel mai important.
Sunt putini. Cei care prin plecari si reveniri reusesc sa ramana la fel de puternici.
Si sunt extrem de putini cei care prin plecari si reveniri abia atunci devin puternici.

joi, ianuarie 24, 2008

Alfabetul interpretat

Am dat zilele trecute peste un comentariu al lui B.P. Hasdeu: "Ajunge cateodata o litera pentru a caracteriza o natiune." Si continua cu exemplificarea englezescului I ( eu) care sugereaza caracterul insular si inclinatia spre individualizare a englezilor.
Pe noi oare ce litera ne defineste ?
Nici pe a mea nu am gasit-o inca. Oscilez intre litera T pentru ca e tacuta, imi ofera liniste si are in ea orizontal si vertical si R pentru ca are rezonanta si parca e mereu pe picior de plecare catre inainte.

duminică, ianuarie 20, 2008

In(crederile) noastre

Calin Cosmaciuc a pornit aici o campanie despre sistemul sanitar din Romania. Intamplarile povestite de cititori conduc, prin exemple concrete, catre lipsa unui vot incredere care trebuie manifestat fata de sistem.
Joker a dat un vot de blam presei pornind de la emisiunea moderata de Robert Turcescu, 100%, "Fotbalul in offside", editia difuzata de Realitatea TV pe 17.01.2008. Concluzia sa este lipsa de incredere in fata opiniilor prezentate de catre jurnalisti in fata cititorilor si telespectatorilor.
In aceeasi emisiune, Catalin Tolontan a acordat un vot de incredere justitiei romanesti in rezolvarea corecta a cazurilor anchetate in prezent de DNA in fotbalul romanesc.
In nenumarate sondaje, biserica primeste invariabil votul de incredere al romanilor.

A te increde este mai mult decat a crede, este deja un sprijin pe care il astepti, este un lucru de care te agati si care necesita o reactie. Increderea iti da putere si te ghideaza, iti arata un drum.

Nu accept sa ma incred in entitati, brand-uri, sisteme, dar ma incred din cand in cand in individualitati. Generalizarea deformeaza si nu ma invata corect cum trebuie sa procedez in cazurile particulare. Unul la unul mi se pare o lupta egala si reala.

marți, ianuarie 15, 2008

;

As vrea sa ma folosesc ca semn de punctuatie.
Nu as alege sa fiu punct, denota ceea ce viata da cu zgarcenie.
Nu as vrea sa fiu un semn de intrebare, voi fi prea de neinteles pentru mine.
Galagioasa linie de dialog mi-ar asurzi gandurile.
Mirarea ar fi fara de folos in drumul meu si m-ar face vulnerabil.
Daca as fi ghilimele, inseamna ca nu as fi eu.
Punctele de suspensie mi-ar lasa prea mult spatiu de interpretare si m-as deruta.
Intre paranteze m-as simti in plus.
Arunc virgula si cele doua puncte, tot timpul inseamna ca ar trebui fie sa ma impart, fie sa ma enumar.
As alege insa sa fiu punct si virgula. Punct ca sa ma pot opri, virgula ca sa ma pot continua.

sâmbătă, ianuarie 12, 2008

Axiome cu 1,6 ron/km

AZI RADEM!

-Egocentrismul de mijloc este acesta: atunci cand faci un bine, de fapt iti faci tie un bine. Ceea ce decurge mai departe nu conteaza.

-Prima regula a capitalismului? Inegalitatea.

-Prima regula a democratiei? Nimeni nu este mai presus de lege. Pffui, cine respecta asta azi?

-Democratia inventata de americani? Cea mai mare minciuna! Va spun eu.

Se dorea, se pare, a fi un dialog. Dar eram atat de obosit si bulversat incat nu am putut combate nimic decat printr-o timida incercare de deturnare:"Ce parere aveti, nu e cam aglomerat traficul pentru o zi de sambata?"

Si nu am obtinut decat:
-Nu pot sa sufar calculatorul. El ne va distruge. Am o fiica de 17 ani. Ieri i-am dat doua palme peste cap. Statea in fata calculatorului si radea, ca nebuna. Cica vorbea cu cineva. Pai cum e posibil asa ceva?!

Toate parerile de mai sus mi-au fost (de)rulate azi cu 50km/ora, platind 1,6 ron/km, de un taximetrist care facuse doi ani de Drept inainte de Revolutie.
Cand am coborat din masina mi-a trecut prin cap ca poate din cauza oboselii am ratat totusi esentialul...

miercuri, ianuarie 09, 2008

Nu eu, el a fost de vina

Nu, nu am fost plecat fara sa va anunt.


Nu, eu nu am patit nimic, asta in caz ca v-ati facut griji. :) Doar calculatorul a suferit iremediabil cateva defectiuni tehnice. Poate ca se saturase de atata "vorbit" si a ales tacerea. Acum oare ar fi acel moment in care ar trebui sa ma gandesc ca si tacerea este un raspuns? :) Nu, cel de la birou nu este (pre)destinat acestei activitati. Din printip, coane Fanica!

Carevasazica am aterizat din nou langa voi. Nu, nu cu puteri noi, ci doar cu un calculator nou. Care totusi mi-a soptit ca cica ar avea chef de vorba si cateva ganduri imprastiate alandala. Si incerc din rasputeri sa il sustin. Deocamdata ne imprietenim.

joi, ianuarie 03, 2008

De la geamul meu

Am vrut sa scriu despre inceputuri. Si m-am trezit alb in zapada.
Am vrut sa scriu despre promisiuni de inceput. Si mi-am afundat bocancul omorand nametii.
Am vrut sa scriu despre dorinte de inceput. Si mi s-au zbatut genele ingreunate sub gluga, incercand sa gaseasca un drum.
Am vrut sa scriu despre tot ce m-am hotarat sa las in urma. Si au inceput sa mi se topeasca fulgii de la caldura manusii. A mainii, de fapt. O odihneam inca in buzunarul de la piept.
Am vrut sa scriu despre (re)inceputuri. Oare chestia asta se poate?! Si m-am trezit.
Ce prostie! Maine o sa am stelute inghetate la ferestre si o sa suflu din rasputeri ca sa le inlatur. Ce prostie! Eu voi fi de cealalta parte a geamului. Deci pot sa re(incep) oricand.