miercuri, mai 30, 2007

Se facem prezentarile

Am redescoperit astazi ca exista "cirese gustoase" si "cirese fara viermi".
Doua bucati de carton, in varful cate unei gramezi rosii, la cheremul cumparatorului, pe doua tarabe alaturate, undeva, intr-o piata din Bucuresti.

Si pentru ca asa-i omul cand are de unde alege, s-a iscat si dilema: si daca cele gustoase au viermi ?, si daca cele fara viermi nu sunt gustoase ?

Cateva secunde de analiza profunda si pana la urma decizia se ia in spiritul aruncarii zarurilor.

Mi-ar placea ca atunci cand cineva patrunde, cumva, in perimetrul vietii noastre, sa existe o paradigma a actului de prezentare : prenume, nume (daca este cazul) si "gustos" sau "fara viermi".

Sa nu ne luam cu vorba si sa uitam sa deschidem palma ca sa cada zarurile.

duminică, mai 27, 2007

Cei care ne repara

Via Hotnews am aflat pe cine pretuiesc americanii : pe cei care ne repara.
Topul realizat de Forbes ne indica pentru primele opt pozitii ale celor mai bine platite meserii din SUA diferite specializari, toate insa din aceeasi mare categorie:medicina.

Pentru ca mi s-a parut corecta aceasta pozitionare, ma gandeam ca intr-un top romanesc al celor care primesc cele mai grase "plicuri" , i-am putea regasi pe primele pozitii tot pe doctori.

Doar ca la noi recunoasterea meritelor are o alta cale.
Stiu , SUA e cumva departe, pe un cu totul alt continent.

nu pot sa iti spun

nu pot sa iti spun
e prea cald afara ,
mult
prea cald gandul
ca ai putea fi langa mine

intinsa pe cearsaful alb
fierbe zapada din el,
ochii tai clipesc nelinistiti
simtind mana mea,
sageti aprinse, de inceput, pe umerii tai

de fapt nu pot sa iti spun
tacerea ta omoara
imaginea noastra pe cearsaful alb

azi nu, nu pot sa iti spun
mi se pare cumva prea
tarziu



sâmbătă, mai 26, 2007

1 leu in plus

Dimineata, in drum spre birou, oprire programata in fata chioscului de ziare, punct din retea de distributie oficiala :
"Cotidianul, va rog."
Liniste, ochi mari, tremurare de gene abia simtita si nemiscare.
"?!", privirea mea.
"Pai, vi-l dau, da' sa il tineti mai ...asa...ca sa nu se vada..."
"Se da acum pe sub mana?!"
"Nu, da' am primit doar 10 exemplare...si le tineam si eu pentru cineva...stiti, cartile astea care se dau impreuna cu ..."
Zambesc, pun mana pe ziar!, il bag in rucsac si ma simt nevoit sa dau 1 leu in plus fata de pretul oficial.

Aceeasi dimineata, acelasi drum, 200 metri mai departe, in fata gurii de metrou se vand ziare. Neamenajat, alandala imprastiate in spatiul din apropierea scarilor. "Cotidianul" din belsug.

Omul meu de la chiosc mi-a servit o lectie de marketing popular cu efect scontat. Si profit.

Zambesc din nou, starea incipienta de pacaleala dispare instantaneu si deschid multumit numarul III din Colectia Enciclopedica,"DALI.Marele paranoic".

Eu?

Catalin Popovici: om cu ganduri, nu neaparat obiective, nu neaparat multe, nu neaparat bune.