Wiki(media) la distanta in ani
1977, John Fowles , "Daniel Martin"
"- Poate ca tu inca mai impartasesti strania opinie ca oamenii cumpara ziare ca sa se informeze.
- Le iau ca sa se distreze?
- Nici macar atat. Ca sa-si gaseasca un pretext ca sa nu se ocupe cu lucruri plictisitoare, cum ar fi, de pilda, sa gandeasca singuri.
- De asta te-ai mutat?
- La televiziune? Dracu' stie. Banii. Ideea-probabil gresita-ca pot s-o fac si eu la fel de bine ca oricare altul.
...
-Ca sa fim cinstiti, Dan, azi nu prea ai de ales. Sa-l fereasca Dumnezeu pe nenorocitul care nu-si poate face un locsor pe micul ecran. N-ajunge prea departe."
1998, Hanif Kureishi, "Intimitate si alte povestiri"
"Susan aduce mancarea la masa. Ma uit peste ziar. In timp ce mananca, da drumul la televizor, isi pune ochelarii si incepe sa se uite la o telenovela.
...
Acum nu pot sa sufar sa fiu bombardat de vulgaritate, de nulitate si de repetitie. Am prieteni in televiziune. Vorbesc tot timpul de slujbe si de salarii, de politica in care sunt implicati si de public pe care nu-l intalnesc niciodata! Dar daca aprinzi televizorul si te asezi asteptand sa vezi ceva reconfortant, vei fi dezamagit- scandalizat, de fapt, de bruscarea, agresarea si democratizarea fortata a intelectului. Sting televizorul; protestez impotriva protestului."
2007, Andrei Plesu, "A sta la televizor"
"Nu toata lumea "sta" la televizor. Unii se uita doua-trei emisiuni si apoi pleaca. Cu alte cuvinte, unii incaseaza tot, altii aleg. Din punctul meu de vedere, exponentii celei de-a doua categorii sunt publicul adevarat, publicul pretios, care trebuie avut in vedere de posturile serioase. Nu a face rating ar trebui sa conteze, ci a fi pe lista de optiuni constante ale unui public selectiv, exigent, degustator..."
Dau sonorul mai incet, stirile curg pe crawl in continuare. Impaturesc paginile revistei si titlul ma (re)agata inevitabil : "Cum ajunge cultura la public". Dau ultimele doua click-uri si inchid un ziar online si blogul unui jurnalist.
Traim cu media, desi injuram ceea ce ne livreaza, de la primul ziar gratuit pe care il luam dimineata de la metrou si pana la ultima apasare de buton a telecomenzii inainte de culcare.
Dar gandim prin media?