sâmbătă, septembrie 08, 2007

Trei hapuri si un pahar cu apa rece

Ei aveau astazi ceva de sarbatorit: 940 de ani de la atestarea capitalei Minsk. Noi aveam astazi ceva de vindecat: simptomele ultimilor sapte ani.

Si cand simti junghiul cum te bantuie, sprinteaza Mutu si inscrie.

Te doare inca partea dreapta, apararea nu reactioneaza si virusul advers iti zgarie pielea. 1-1, inscrie Romascenko.

Si cand simti durerea amortita cum incepe din nou sa te jeneze, apare Dica si fulgera un gol care sparge doar aerul portii si nu atinge plasa.

Dupa pauza, iluzie optica si Goian saruta mingea care a trecut suparator pe langa bara portii.

Mutu incearca din rasputeri sa reduca durerile de cap si impunsaturile emotiilor. Si reuseste in minutul 77 printr-un penalty executat nonsalant.

Coerenta constanta a paselor si drumul inteligent al mingii catre poarta sunt lucruri pe care le cerem actualei generatii.

Ne vindecam agale. Ne putem vindeca si frumos.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ar cam fi timpul sa ne vindecam.Ma gandesc ca acum, ca "europeni" cu acte in regula, poate nu vom duce un numar mai consistent de suporteri la turneul final.
Deci deja ma gandesc la el. Ce ti-e si cu covalescenta asta... te bucuri ca a trecut , dar ti-e frica sa nu revina.
P.S. meplusmyself mai uita-te stanga dreapta ca te mai cauta lumea :P

Anonim spunea...

@joker
Tocmai asta e, teama de greseala ne blocheaza.Asa a pierdut si Dinamo...
Trebuie sa luptam sa ne vindecam.