sâmbătă, decembrie 01, 2007

Stari antonimice

Iubesc sa incep sau iubesc sa sfarsesc?
Sa sfarsesc ziua. Mi-e drag sa-i creez finalul, inceputul mi-l fura altii.
Sa incep un gand. Las optiunile deschise.
Sa sfarsesc o carte. Ma stiu mai bogat cand citesc ultimul cuvant.
Sa incep o tigara. Ma invaluie in ganduri.
Sa sfarsesc un drum. Am timp pentru mine.
Sa incep o mangaiere. Ma linisteste frumusetea gestului.
Sa sfarsesc o conversatie. Raman in mine atatea cuvinte.
Sa incep o cafea. Stiu ca inevitabil va veni si tigara.
Sa sfarsesc un vis. Il recreez asa cum imi doresc.
Iubesc starile fara capete de inceput sau sfarsit.

8 comentarii:

nin spunea...

Mi-ar placea sa existe "starile fara capete de inceput sau sfarsit"

meplusmyself spunea...

@nin
Concluzia ta este ca aceste stari nu exista.Corect? Sentimentul de dor spre exemplu nu are capete, el doar se transfera asupra unei persoane, unui lucru, unei actiuni. Sentimentul de iubire nu are capete, el doar se transfera. Sentimentul fricii de moarte nu are capete, el doar devine acut la un moment dat. Si cred ca am putea continua.

Anonim spunea...

meplusmyself
Ma bucur ca te-am inspirat. :)

meplusmyself spunea...

@gina
Iti multumesc.Sincer.Nu stiam cum sa o fac, sa nu par stangaci :)

OANA DESPA spunea...

Pot sa completez eu finalul zilei tale? E 1 si vecina mea de deasupra de 3 ore se cearta cu barbata-sau. Nu mi-am inchipuit niciodata ca o femeie poate vorbi monologic chiar atat de mult... Am realizat ca despre el e vorba acum 30 de secunde....Cred ca mi-as dori sa se opreasca lumina....

meplusmyself spunea...

@Oana
Vorbele pot zbura si pe intuneric. Se izbesc chiar mai tare de peretii sufletului :(
Zi luminata iti doresc pentru azi :)

OANA DESPA spunea...

cred ca zgomotul m-a lovit atat de tare, ca am gresit fereastra. comentariul era pentru postul de mai sus. :)))

meplusmyself spunea...

@oana
Mi-am dat seama, important a fost ca am perceput zgomotul :)))