marți, mai 11, 2010

Un fum de tigara

Ma tot plimb de cateva zile cu un volum de la Cartea Romaneasca, editie 1970(!), luat cu ceva timp in urma de la un anticariat de pe langa Piata Universitatii.
"Unghi", Marin Sorescu.
Il iau cu mine cand plec la birou, cand ma intorc il arunc pe un fotoliu si tot asa. De vreo 3 zile. Si iar citesc. Si sunt in continuu uimit de cat umor amar avea Sorescu, de cat de mult ma trage de maneca si ma provoaca la intrebari. Era la un moment dat o poveste cu un schimb de replici frisonant: "Si sa nu mai pui intrebari! , "Si ce sa pun in locul lor?!", "Niste raspunsuri!"

Uite, acum imi aprind o noua tigara, trag un fum si iar incep sa ma intreb.

Intre idealurile oamenilor
Si realizarea lor
Intotdeauna va exista
O diferenta de nivel
Mai mare
Decat cea mai inalta cascada.

Se poate folosi rational
Aceasta cadere
De sperante,
Construindu-se pe ea ceva
Ca o hidrocentrala.

De la energia astfel castigata,
Chiar daca n-o sa reusim
Sa ne aprindem decat tigarile,
Tot e ceva,
Pentru ca, fumand, ne putem gandi serios
La niste idealuri si mai grozave.
Perpetuum mobile, Marin Sorescu

2 comentarii:

trestie spunea...

Bine te-ai intors!

meplusmyself spunea...

@trestie
Bine te-am gasit si ca m-ai re(gasit) :)