miercuri, octombrie 24, 2007

Ce dau si ce castig

Exista oameni care la ora 17.00 se ridica linistiti de la birou si pornesc spre casa. Se opresc putin pe la piata ca sa mai cumpere una, alta. Se aseaza sarguincios in fata televizorului si motaie alene la marile blockbustere. Timp de un an de zile strang banut cu banut pentru cele 21 de zile legale si pentru o vacanta binemeritata pe pamant romanesc, o vacanta atent impartita: 7 zile obligatoriu la mare, vreo cateva pe la munte si restul macinate pe la tara si acasa.

Exista oameni care la ora 21.00 se ridica linistiti de la birou si pornesc spre casa. Trec in fuga pe la un supermarket ca sa mai cumpere una, alta. Se aseaza epuizati in fata televizorului, zapand incetosat pentru ultimele comentarii ale zilei. In fiecare zi banii lor se strang. La fiecare doua-trei saptamani isi propun sa evadeze, 3-4 zile macar, sa-si limpezeasca sufletul si mintea. "Undeva unde e liniste, nu, nu vreau aglomeratie!". Le reuseste cam de vreo 4 ori in 12 luni. In rest, renunta in ultimul moment la rezervarile de avion si hotel pentru ca:"Saptamana asta este imposibil sa plec!". Intr-un an aduna cele mai multe ganduri de vacanta imaginate vreodata.

Exista oameni care ...
Primii ii invidiaza pe cei din al doilea pluton, cei din al doilea pe primii, cei din al treilea pe toti si incepem sa ne invartim in cerc.

Undeva se inclina balanta. Exista oameni care cauta echilibrul. Si il gasesc atunci cand isi dau seama ca un compromis intotdeauna va ridica, mai devreme sau mai tarziu, un taler in favoarea lor. Restul sunt nefericiti.

16 comentarii:

trestie spunea...

tare greu ne descurcam cu balantele cand e vorba de lucruri nemateriale... iar echilibrul ni-l gasim dupa multe caderi si ridicari.
(intrebare facultativa): dar tu... printre ce "oameni" te gasesti? :)

Anonim spunea...

Munca este o forma de inrobire a personalitatii umane.
Exista oameni care ii exploateaza pe toti cei mai de sus. Acestia traiesc cu adevarat liberi, pentru ca dispun de capital.

ama spunea...

A reusi sa vezi macar ca exista o balanta, cred ca e nevoie mai intai de caderi.
Si cand te lovesti si te doare, se cere sa ai si forta/curaj/un dram de inconstienta sa inoti impotriva curentului si sa faci compromisul.

Mihnea - nu cred ca cei care ii/ne inrobesc sunt liberi cu tot capitalul lor. Si ei sunt robi, poate sub alta forma, intr-un mod diferit fata restul muritorilor de rand :)

ama spunea...

A reusi sa vezi macar ca exista o balanta, cred ca e nevoie mai intai de caderi.
Si cand te lovesti si te doare, se cere sa ai si forta/curaj/un dram de inconstienta sa inoti impotriva curentului si sa faci compromisul.

Mihnea - nu cred ca cei care ii/ne inrobesc sunt liberi cu tot capitalul lor. Si ei sunt robi, poate sub alta forma, intr-un mod diferit fata restul muritorilor de rand :)

Anonim spunea...

@trestie
Si sufletul are balanta lui. Intr-adevar e mai sensibila la fiecare atingere :)

Anonim spunea...

@Mihnea Georgescu
Munca este o forma a dezvoltarii personale.Necunoasterea este o forma de inrobire :) Eu asa vad lucrurile.
Cei care dispun de capital, indiferent de mijloacele prin care l-au obtinut (si nu ma refer doar la mijloace ilegale,la care ne zboara primul gand ) fii sigur ca sunt primii inrobiti ai valorilor materiale pe care le poseda si pe care nu vor sa le scape :) Mirajul acumularii te duce catre compromisuri mai grave decat mirajul unor ganduri de vacanta nerealizata :)

Anonim spunea...

@ama
E bine sa crezi ca poti observa balanta de pe partea ei ridicata si nu din caderi.
Un compromis acceptat in cunostinta de cauza si cu "inima deschisa" te face mai puternic si te duce inainte.Faci o alegere azi pentru un maine mai bun. Nu e un stereotip, poate functiona daca ai puterea sa vezi lucrurile la valoarea lor reala.

Anonim spunea...

@trestie
M-ai intrebat cum sunt. Nu sunt la extreme probabil. Plec de la birou dupa ora 19.30, au fost si cazuri mai grave :), reusesc sa imi fac cumparaturile doar in weekend, plec cel putin o data pe an in vacanta si cel mult de doua ori:) Vacanta dureaza cam 10 zile. Si ma duc sa ma linistesc :)
ps: cred e prima oara cand raspund la intrebari personale pe blog. Oare asa se face?! E ciudat, suntem expusi pe blog, dar aproape niciodata nu vorbim despre noi si obiceiurile noastre. Habar n-am :)

Anonim spunea...

Plec de la serviciu tarziu, foarte tarziu, uneori pe la 19.00, alteori si mai tarziu. Nu ma deranjeaza. Doar ca sunt momente cand obosesc. De cele mai multe ori imi revin repede. Plec in concediu o data pe an. Incerc in weekend-uri sa ma detasez de toate.

Anonim spunea...

@gina
Stii ce am realizat acum vreo 2 zile? Aproape ca uitasem ca inainte sambata era zi de scoala, de munca obisnuita pentru toti. Asta apropo de relaxarea pe care o cautam in week-end-uri.
Multumesc pentru sprijinul detaliilor personale :)

trestie spunea...

nu stiu cum se face pentru ca nici eu nu obisnuiesc sa-mi expun pe blog detalii personale, poze... cu toate ca uneori mi se pot ghici bucuriile, tristetile ori dezamagirile printre randurile aiurite scrise intr-o doara :)
aham, deci ai prins vremuri in care se lucra sambata! mai am putin si iti citesc si in buletin :))

KamZara spunea...

Eu fac parte din prima categorie...si nu-i invidiez pe cei dintr-a doua...pierd foarte multe lucruri importante ca sa stea la birou pana la 9...uita ce e simplu si frumos in viata, tot universul lor se invarte in jurul serviciului...

Anonim spunea...

@kamzara
Nu uita ce e frumos, doar ca nu au aceleasi unitati de timp pentru a se bucura de frumos. Au insa alte intensitati :)
Multumesc pentru vizita.

greenfield spunea...

Este un subiect foarte controversat in ultimul timp: sa lucrezi opt ore pe zi, pe urma sa te poti detasa, sau sa lucrezi non-stop, sa nu-ti poti permite nici macar vacante. In viata poti sa treci prin ambele situatii. Mie mi s-a intamplat. Daca nu esti superficial, te integrezi in orice activitate mai mult decat trebuie. Daca faci si bani din asta, e perfect, dar nu obligatoriu. Nu stiu cum e mai bine.

Anonim spunea...

@greenfield
Ai spus corect: daca nu esti superficial :)
Daca nu esti, iti vei da seama exact cum e mai bine pentru tine si vei avea puterea sa iti iei in toate situatiile decizii potrivite.
Important este sa te simti bine cu tine insuti.

greenfield spunea...

De fapt, multi dintre noi suntem niste "victime ale datoriei", ma urmareste expresia asta a lui Eugen Ionescu, de ani de zile. Depinde cum percepe fiecare datoria. Era un articol in ZF despre cat ii costa pe angajatori neimplicarea angajatilor. Poate fi putin sau foarte mult.