miercuri, decembrie 19, 2007

Dialoguri imaginare I

Daca imi spunea Nichita:
Fereste-te sa ai dreptate/ cand esti indragostit!/ Mai bine sa ai umbra,/ mai bine sa ai raza,
mai bine sa ai lacrima,/ mai bine sa ai orice altceva!/ Un om indragostit cand are dreptate
e un om singur,/ numai tristetea are dreptate./ Tu mai bine sa ai bolovani,/ mai bine sa ai vulturi,/ mai bine sa ai albul zapezii!

Eu as fi ridicat intrebator din sprancene si l-as fi somat:
Sa vrei sa poti/ Sa mori apoi/ Cu sufletul taiat/ De un cuvant /de dor.
Sa vrei sa poti / apoi/ Sa simti ca totul/ Va fi iar si iar/ Mai bun, mai drag/ ca un alint.

Nichita m-ar fi combatut:
As ciocani cu unghia pana cand/ n-as mai avea unghie,/ si cu degetul pana cand/ mi s-ar toci.
Dar a venit la mine/ orbul si mi-a spus:/ "Lasa-ti, frate, unghia-n pace,/ daca ai cumva un ochi/ in varful ei,/ de ce sa-l spargi?/ "
Si totusi si totusi/ poarta asta, dintre mine si tine,/ trebuie zguduita de cineva.

Si eu as fi ales tacerea.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Draga domnule, frumoase deprinderi mai ai... asemeni lui Gellu Naum (care, fie vorba intre noi, imi place tareee mult, iar daca nu ai citit nimic iti recomand Zenobia, una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste).

"Să revenim la frumoasele noastre deprinderi
sub cerul intuiţional
să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi
să folosim gesturi de papură cuvinte
despre balanţe despre forma focului
despre extazul binecuvântat şi dureros
sau despre sânge despre lapte şi despre celelalte obiecte-mamă


astfel ne-am putea regăsi
sub chioşc în camera de după un perete
în lumea foşnitoare de sub noi
complet paradiţi dar nu despre asta e vorba
şi cine mai ştie"

Si ca sa nu te las asa, nestarnit si fara pofta, na o bucatica buna de Zenobia (altfel spus, despre coincidente, presimtiri si taceri bune):

"Zenobia îmi devansa gesturile şi intenţiile; nu ştiu dacă punctul ei de vedere coincidea cu al meu, deşi s-ar putea spune că nu trăiam individual; dar punctul nostru de vedere, totdeauna coincident, era altceva decât coincidenţă.

Aveam impresia că până şi tăcerile ei îmi vorbeau despre ceva pe care îl ştiam de mult, ceva imposibil de formulat în cuvinte, simţit de obicei ca o împăcare, ca o ştiinţă totală şi liniştită.

Ea mă ferea de explicaţii; ştiam amândoi că nu e nevoie să reformulăm ci să trăim conform lumii aceleia presimţite devenind, astfel, disponibili pentru ea; când izbuteam, conflictul haotic al unor elemente şi idei se topea de la sine, aparenta dezordine căpăta coerenţă; aceasta cerea însă destul chin şi suferinţă: ca să le pot suporta, suprafaţa mea de contact pe atunci încă fragilă mă obliga adeseori să recurg la poezie; atunci incoerenţa şi echivocul intrau în joc doar ca aparenţe ale posibilului pe când, dimpotrivă, înţelegerea formulată mi se părea pe jumătate pierdută."

In speranta ca nu am speriat orice alt posibil comment-ator...

meplusmyself spunea...

@trestie
Multumesc pentru recomandare, ma conformez :) Mi-ai amintit de "Pamantul de sub talpile ei", Salman Rushdie. Simt nevoia deja sa recitesc niste pasaje.
Cat despre tine, eu iti "cunosc" stilul si ma incanta. Au acum ocazia si vizitatorii mei si ma bucur.
As fi speriat daca nu ai fi tu insati :)

Anonim spunea...

..." cat de greu trebuie ca iti este
tie, suflet gramatical,
sa te sprijini
de-o panta de munte
fara s-o sfarimi..."
J. :)
Craciun fericit ! alaturi de cei dragi tie !!!
j.

meplusmyself spunea...

@J
Ma emotionezi periodic:)
Multumesc.

Anonim spunea...

foarte frumos :)
cautam versurile pe google si am ajuns la postul tau,
scrisesem si eu :) http://fatacuportocale.wordpress.com/2008/01/14/
a-fi-lider-sau-prieten/

incantata de cunostinta :)

meplusmyself spunea...

@fatacuportocale
Multumesc :)